Roxana scrie
M-am hotarat sa devin prost a fost pentru mine o provocare, atat la prima cat si la a doua lectura, cartea lui Martin Page m-a facut sa reflectez asupra absurdului situatiilor din societatea in care traim. E o societate a nonsensurilor, a valorilor inversate si…
Viaţa e uşoară, nu îţi face griji este continuarea cărţii lui Agnès Martin-Lugand , Oamenii fericiţi şi beau cafea, si daca am citit-o pentru că de obicei nu las cărţile neterminate, alt motiv la finalizarea primului volum nu am avut. După acesta de-al doilea am…
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea de Agnès Martin-Lugand a fost cartea care a deschis anul meu literar, eram prea amorţită ca să continui cu Numele Trandafirului şi aşa că mi-am ales o scriere mai uşoară pentru a-mi depăşi starea. M-am oprit la volumul de fata din două motive, pentru că dezvăluie o grea perioadă pe care şi eu o traversez, cea de cumpănă a doliului şi al doilea, pentru că, autoarea e un fost psiholog. Credeam că am găsit exact ce îmi lipsea, dar m-am înşelat.
Diane, eroina acestei cărţi trăieşte încă sub semnul durerii pierderii familiei sale. În urmă cu un an atât soţul cât şi fiica ei şi-au pierdut viaţa într-un cumplit accident iar femeia se lăsat pradă dezamagirii plângându-i fără încetare. Pe tot parcursul anului de doliu, Diane se închide în apartamentul lor şi se agăţa de amintiri pentru a supravieţui. Camera neatinsă a fetiţei şi hainele soţului pe care le poartă chiar ea, sunt semne că nu poate sau nu vrea să accepte realitatea crudă, nici doliul şi nici pierderea în sine. Captiva suferinţei, Diane vrea să ramana in trecut şi refuza să aibă vreo activitate sau reacţie. Până şi mâncarea îi lipseşte şi dacă Felix, prietenul de familie ce i-a rămas alături, nu i-ar fi purtat de grijă cu siguranţă s-ar fi stins la rându-i.
De la îngropăciunea dragilor săi şi până în pragul parastasului de un an de la deces, ea nu face decât lucruri maşinale şi respinge idea de a merge la mormânt.
În trecut Diane era o femeie fericită, iubea viaţa, cărţile şi avea o familie frumoasă şi împlinită. Chiar după ce adusese pe lume copilă, Diane înfiinţase o cafenea literară a cărui slogan era “Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea.” Totul era bine, Diane avea un mare sprijin, avea cu cine să se bucure, dar acum …era complet singură.
Problema cea mai mare a Dianei tocmai asta era, până în prezent fusese înconjurată de iubirea şi de grija unui bărbat care luase frâiele deciziilor importante şi o dirijase pe unde era mai bine. Dar acum? Ce putea să facă? Încotro s-o apuce? Cum să accepte tragedia şi să o ia de la capăt?
Desi coplesita, femeia conştientă de imaturitatea sa emoţională, dar şi de nevoia de a începe din nou să trăiască ia o decizie radicală de a pleca departe.
În Irlanda, într-un oraş la malul mării, Diane ajunge să-l cunoască pe Edward, un bărbat recalcitrant şi irascibil care îi este vecin. Deşi la început îi e profund antipatic, ajunge să-l placă şi să-şi dorească să ajungă în braţele lui.
Pantă descendentă a romanului de faţă tocmai aici începe pentru că, povestea de iubire se naşte între o dispută zdravănă între cei doi şi o beţie zdravănă a femeii. Revenirea s-a la viaţa obişnuită se întâmplă între două astfel de episoade. Nici Edward nu aducea cu sine un trecut uşor, dar certurile iscate între ei păreau să-I despartă, nu să-I apropie.
Când dragostea îi pune stăpânire pe suflet, Diane va trebui să ia o decizie în ceea ce o priveşte.
Cum va hotărî şi cum îşi va schimba viaţa rămâne de văzut.
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea va fi singura carte de Agnès Martin-Lugand pe care am citit-o. Nu m-a convins prea tare frazele îi sunt discontinue şi forţate, scrise neatent şi în grabă, cu idei bune, dar a căror potenţial nu a condus decât la rezultate comerciale si povesti neconturate.
Nota mea 1 din 5.
Cartea poate fi cumpărată de pe Carturesti.ro şi Elefant.ro
Fantoma de la operă de Gaston Leroux. Aveam cartea în biblioteca demult, încă de pe când se comercializa cu colecţia adevărul, însă de citit am citi-o abia acum după ce-am parcurs recenzia făcută de Luciana aici . La început am fost extrem de entuziasmată şi aşteptam…
Eleganţa ariciului de Muriel Barbery. De la începutul anului şi până acum mi-am pus în cap să citesc, mult, chiar mi-am făcut o provocare pe goodreads căreia speram să îi pot face faţă. Până acum nu m-am descurcat extraordinar, dar de când am înnoit abonamentul la…
Două Orfeline de Adilphe d’Emerry. Rafinată şi specială lectura acestei cărţi te poartă în timp dezvăluindu-ţi adevărata profunzime a iubirilor parcă de mult uitate.
Ca de obicei la cărţile pe care le primesc mă uit cu îndoială şi le las pe mai târziu, la fel am făcut şi cu ” Două orfeline”, dar apoi mi-a părut realmente rău. Îndrăgostită fiind de epoca romantică am fost fascinată de lectura şi de cum am început-o nu am putut să o las până nu am terminat-o.
O lecţie de cavalerism, devotament, nobleţe şi dragoste opera lui d’Emerry dezvăluie în profunzime adânci trăsături ale caracterului şi sufletului protagoniştilor, calităţi dobândite şi datorită epocii aceştia o traversau.
Povestea Luizei şi a Hennrietei este cu siguranţă o redefinire a frumosului acelui moment, două orfane rătăcite prin Paris una cadă pradă poftelor unui destrăbălat, a doua mizeriei unor suflete reci şi haine, la un moment dat fiind nevoite să se despartă. Lupta celor două de a se regăsi se sfârşeşte când Luiza îşi regăseşte mama nobilă pe care nu spera să o vadă vreodată.
Încercările prin care trec surorile sunt marcante, dar tăria caracterului şi nerăbdarea de a se regăsi le fac să reziste. Hennrieta, tânăra căzută prada dorinţelor unui capricios tânăr nobil este salvată prin duel de un tânăr ce avea să-i devină soţ, dar pentru care dragoste amândoi plătesc cu închisoarea pentru că îndrăznesc să nu se supună dorinţei familiei de a se căsători după învoiala făcută de aceasta. Luiza, nevăzătoare şi firavă este datorită neputinţei şi frumuseţii ei folosită pentru a obţine beneficii pentru o adunătură de lepre care cerşeau, Într-un final salvarea îi vine de la fiul cerşetoarei ce o chinuia care îşi risca viaţa în lupta cu fratele lui pe care îl răpune pentru că fata să fie liberă.
Din mărinimia unui doctor care văzuse suferinţa tinerilor aceştia îşi găsesc alinarea în sânul familiei din care Luiza fusese îndepărtată pentru care rodul unei relaţii clandestine.
Povestea dramatică a unor suflete sincere ce sunt obligate să îndure durerea datorită micimii altor suflete cărora li se alătura cu sau fără voia lor.
Nota mea 4 din 5
Cartea o puteţi cumpăra de pe libris.ro
Muştele de Jean Paul Sartre. Când am plecat cu lista la mica filială 1 a bibliotecii aveam scrise pe ea mai multe titluri semnate de Sartre, dar mi s-a înmânat doar „Teatru”. Neştiind ce m-a aşteaptă am plecat puţin dezamăgită acasă. Abia lectură a reuşit…
Hoţii de frumuseţe de Pascal Bruckner. Am aşteptat cu interes să descopăr şi cea de-a doua carte a lui Bruckner şi după citatele de pe spatele ei speram la mai mult, însă Hoţii de frumuseţe nu s-a ridicat la nivelul apărută în prima săptămână la…
Poate timpul m-a obişnuit cu poveştile speciale, poate nu gust atât de bine amestecul dintre real şi imaginar, nu ştiu, dar Şi dacă nu e adevărat de Marc Levy nu m-a impresionat.
Cronicile frumoase pe care le-am citit mi-au crescut aşteptările, mă aşteptam să găsesc umor, mai mult umor, îmi doream să găsesc situaţii palpitante şi decizii pe muchie de cuţit, dar n-am găsit decât nişte replici haioase şi ele răzleţe şi o singură situaţia fără ieşire rezolvată mult prea brusc.
Îl remarc pe Arthur tânărul sensibil, cu un suflet nobil, îndrăgostit de munca lui şi de tot ce îl înconjoară frumos. Mi-a rămas întipărită în minte legătura dintre el şi mama lui păstrată printr-un lanţ indestructibil chiar şi după moartea ei prin scrisorile pe care i le lăsa.
Dacă despre această primă femeie se pot spune multe, despre Lauren, cea de care e îndrăgostit (doar pentru că e foarte frumoasă şi a apărut în baia lui) nu există prea multe detalii. O tânără doctoriţa aflată în comă după un accident ale cărei însuşiri sunt estompate de apariţiile ei miraculoase de fantomă.
O poveste întinsă pe mai multe luni fără nici o tresărire exagerată a faptelor. Doar hotărârea nebunească a lui Arthur de a o salva de la eutanasie printr-o răpire mi-a făcut un muşchi facial să se mişte.
Finalul fericit mi-ar fi atras atenţia dacă ar fi antrenat mai mult fiecare personaj. Cărţii îi lipseşte cu certitudine acţiunea.
Şi dacă e adevărat de Marc Levy face parte din rândul cărţilor comerciale.
Nota mea 1 din 5.
Cartea o puteti cumpara de pe Libris.ro
O iubeam de Anna Gavalda mi-a cazut in mana ieri si tot ieri am terminat-o, acartea mi-a oferit experienta unui dialog confessional placut si a unei povesti de dragoste care desi ratate s-a dovedit o lectie de viata. Anna Gavalda o profesoara de franceza conteporana…