Tag: Literatura rusă

Cartea fericirii de Nina Berberova este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit anul ăsta. După cum v-am spus mă ţin departe de titluri care par a sublinia idei mari sau categorice, atunci când am luat în mâna volumul Ninei Berberova m-a dus gândul la Istoria iubirii, care, a fost o mare dezamăgire, dar ştiind că ruşii scriu bine i-am dat credit felicitându-mă apoi, pentru că, nu m-am lăsat pradă unui gând apriori. Read More

Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi e categoric adăugată celorlalte două nuvele Mantaua şi Salonul numărul 6, scrierea lui Tolstoi întregeşte un volum numit “Destin” care este un etalon al fanatismului şi inutilităţii evoluţiei sociale şi individuale. Astfel grupate cele trei povesti vorbesc despre puterea marcantă asupra vieţii individului ce pare a se ghida mai mult după rigori colective decât după voinţe personale şi care la capătul suferinţei se întâlneşte cu moartea ca o consecinţă obligatorie a existenţei sale plane.

Ivan Ilici nu face notă discordantă faţă de Akaki Akakievici şi Andrei Evighenici şi îşi trăieşte viaţa la fel de uniform.

Mai întâi studiază dreptul pentru că aşa e îndemnat, mai apoi se însoară ca să dea bine în lume, după aceea se refugiază în munca urcând în ierarhia profesională doar pentru ca acasă nu avea un confort conjugal, că finalmente să se îmbolnăvească şi să moară. Un personaj profund antipatic, şablonul unei societăţi tipice, care nu are nimic de făcut decât să trăiască. Singura lui tresărire este în faţa morţii, atunci când îşi tipa nefericirea conştient de ireversibilitatea timpului pierdut se aruncă în moarte că în nişte braţe salvatoare vrând parcă să scape de sine însuşi.

Aceasta acceptare necondiţionată a voinţei celorlalţi în detrimentul celei proprii nu face decât să robotizeze fiinţă umană făcând-o sclava unor rigori stupide şi o depersonalizează în mod ireversibil.
Reacţia celor trei bărbaţi captivi ai timpului în care trăiesc vine prea târziu şi este un efort al singurătăţii a cărui ecou nu-l mai aude decât haosul trecerii pragului vieţii.

Cartile rusesti sunt mult axate pe destine si pe povesti cat o lectie de viata. Personajele sunt puse in antiteza cu situatia si soarta, sunt prinse in mrejele vietii si de multe ori se afla in marginea prapastiei si de cele mai multe ori sunt intelectuali ratati.

Nota mea 5 din 5 pentru Moartea lui Ivan Ilici.

Cartea o puteţi cumpăra de pe Cărturăreşti.ro

Mantaua de Gogol.  Citind “Mantaua” am realizat ca acceptarea ideii de destin nu doar ca mi-a desferecat porti.ci m-a facut mult mai libera decat o majoritate evidenta de oameni care inca mai cred ca altcineva mai cauta alti responsabili pentru ceea ce li se intampla de-a lungul vietii.

Aceasta nuvela este povestea oricui, nu doar povestea lui Akaki Akakievici functionarul oarecare ce isi priveste slujba de copist ca pe un liman de nedepasit al vietii sale. Acest om cu nume predestinat parca batjocurii celor din jur traieste uniform si egal fiecare zi, fiind multumit cu activitatile sale si in continua asteptare a noutatilor egale cu cele precedente pe care Dumnezeu i le va da. Atunci cand i se ofera sansa de-a evolua pe scara profesionala el este incapabil sa renunte la foile pe care le copia “cu un scris egal.”

O alta provocare de asta data din partea naturii, frigul il face sa isi schimbe radical mersul liniar al zilelor prin renuntarea la vechea Manta care era in ochii celorlalti un capot putrezit.

Nu ar fi fost capabil sa faca schimbarea singur daca nu i-o impunea croitorul care refuzase sa ii coasa vechitura. Acesta ii propune totodata sa ii faca una noua.

Dupa ce se imbraca cu cea noua la moda este aplaudat si felicitat de majoritatea colegilor, ba chiar invitat la o aniversare. Aceasta iesire il pune in fata unei lumi pe care nu o mai vazuse, dar caruia nu este in stare sa i se adapteze. Fiecare om de la acea sarbatoare este pentru el o noutate.

La plecarea acasa este batatut si deposedat de manta, acest episod ii aduce in final moartea, pentru ca functionarii politiei si cei care ar putea sa intervina pentru el il umilesc si il dau afara tocmai pentru ca este sarac si nu stie sa se impuna lasandu-se prada slabiciunii de care daduse dovada si pana atunci.

Se intoarce dupa moarte sa-si recupereze mantaua tocmai de la cel care ii pricinuise moartea. Concluzia fiind ca totul in viata se plateste.

Omul subjugat rutenei devine o unealta slaba in mana celorlalti, tinta batailor de joc si a izolarii. Cel care nu stie sa profite de sanse, ori de mainile intinse este condamnat la moarte de propriul sau neajuns. Cel care isi refuza placerea vietii doar pentru ca, este incapabil sa se adapteze ori sa schimbe ceva in atitudinea sa este pentru totdeauna captivul unei lumi uniforme, sarace si triste.

Nota mea 5 din 5 pentru Mantaua de Gogol

Cartea o puteţi cumpăra de pe elefant.ro

Lolita de Vladimir Nabokov te va cuceri cu siguranta. E atat de natural si de frumos scrisa incat poti sa treci cu usurinta peste subiectul ei tabu. Am trecut si eu desi imi venea de multe ori sa-l strang de gat pe Humbert Humbert. El era vocea naratoare, omul inteligent si pedofilul, barbatul abil si precoce, dar si perversul care se incurca cu o fetiscana. Read More