E o seara sumbra si rece. Ploua si cerul s-a suparat pe toata lumea. Ma uit pe fereastra si caut primavara. Nu vine nici prin muguri. Nici prin flori, nici prin miresme. Nu vrea sa vina deloc. Totul e trist si fara sens parca, insa eu mai caut soarele in suflet.
Daca nu avem primavara afara, macar in casa sa o aducem.
Am pus pariu pe un zambet cu ai mei baieti, ca o sa aduc primavara cu noi la masa, cu noi la joaca, cu noi la povestea de seara cu noi peste tot. Nu m-au crezut, dar m-am straduit sa le dovedesc contrariul.
In cufarul meu magic pastrez lucruri marunte si aducatoare de zambete. Scot micile decoratiuni de primavara si ultimele lumanari parfumate pe care le-am cumparat. Strang in mana lumanari cu aroma de frezie, bujori si vanilie. Pe langa asta, cu mana stanga aleg un bol cu lumanarea plutitoare pe care cel mic o iubeste atat de tare. O asez la fereastra si cu u chibrit lung o aprind. De acolo de unde e nufarul plutitor inunda camera intr-o lumina galbena si trimite lumini romantice si catre vecinii din blocul vecin. Aici e locul nostru de joaca si in seara asta acolo ne asteapta hartia creponata si cea colorata, numai buna de decupat. O sa optinem impreuna cele mai frumoase inimioare.
In sufragerie aprind alte doua lumanari parfumate cu aroma de vanilie, preferata lui. In seara asta, fara sa fie vreun motiv anume, i-am pregatit si cina preferata, catofi prajiti. Il vad sezand tacticos in fata mea, zambind. O data masa terminata aveam de gand sa ne asezam in fata unui film de familie iara vanilia vesela ne inunda toti porii. E tihna si liniste in jur iar noi trei ne tinem din nou in brate, asa cum ne simtim cel mai bine.
Si pentru ca seara se termina intotdeauna cu o poveste spusa de cel mai tanar dintre noi am pus mai aproape lumanarea parfumata cu aroma de frezie. Si vine primvara printre noi, cu miros de frezie, zane bune si copii curajosi. Iar seara se incheie cu primele stele aprinse pe tavan, cel din casa noastra de la fereastra cu nufar plutitor.
