cea mai bună mamă
Reading Time: 2 minutes

Aseară, în timpul îmbrăţişării de noapte bună şi-a bilanţului de peste zi, îşi trece delicat mâna peste părul de pe fruntea mea şi zice:
-Eşti cea mai bună mamă, mă bucur că eşti a mea.
Instant mi s-au umplut ochii de lacrimi, căci aşa ştie el să-mi pună în ochi lacrimile emoţiei profunde şi-ale bucuriei, asta fără nici un efort.
L-am strâns şi mai tare în braţe şi mi-am ascuns ochii în părul lui.
– Nu plânge, mami, ştiu că asta faci acum, eu am fost sincer. Tu ştii mereu cum să mă ţii în braţe şi cum să mă faci fericit!
Îl privesc în ochi, uluită de declaraţie, dar şi de cât de bine mă cunoaşte şi întreb.
– Cum ai ajuns tu, copilul meu, la concluzia asta extraordinară?
-Stii…şi se aşează ca şi atunci când ne spunem poveşti…Tu eşti întotdeauna lângă mine, mă duci să văd lumea, îmi explici şi nu te superi când îmi repet întrebările, îmi arăţi când şi ce greşesc, ştii întotdeauna ce să-mi spui, imi tii minte toate dorintele, iti place sa te joci cu mine, faci cea mai bună ciorba şi cele mai bune clătite şi nu te-ai plictisit de mine.
– Nici nu aş putea să mă plictisesc vreodată, tu eşti cea mai frumoasă poveste a vieţii mele.
– Sunt o poveste? Mă întreabă curios.
– Da, una a cărei prime rânduri o scriam cu gândul, apoi când mi-ai pătruns în pântec am ştiut că minunile se întâmplă şi e suficient să le visezi.
I-am simţit emoţia şi am tresărit uşor, apoi l-am sărutat pe frunte.
Şi-a închis ochii şi nu a mai zis nici un cuvânt, aşa a plecat în vise, cu emoţia strecurată în suflet.
Când m-am desprins ca să mă îndrept spre patul meu mă simţeam atât de împăcată şi de liniştită, misiunea mea cea mai frumoasă a reuşit.
Departe de a fi perfectă, încerc să fiu acolo pentru el în fiecare zi. Mi-a iertat şi momentele de supărare şi pe cele de incertitudine, pe cele de ezitare, pe cele de tristeţe şi pe cele de nepricepere. El mă vede în lumina aceea caldă a iubirii pe care din prima clipă a încercat să i-o arăt.
Aşez cuvintele astea cu grijă în pagini de jurnal, pentru că atunci când va putea citi singur să vadă cât de mult le şi îl preţuiesc.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

cea mai bună mamă

mamele au nevoie de timp
Reading Time: 3 minutes

Dacă aş putea să plec puţin aş face-o azi, acum, cu două ţoale în bagaj şi cu grabă. Şi mamele au nevoie de un timp pentru ele şi eu îl caut pe al meu și nu-l găsesc, nu deocamdată. Nu aş vrea o vacanţă exotică şi nici răsfăţ peste măsură, aş vrea doar timp să dorm, să citesc, să mă plimb să alerg, să ascult marea, aş vrea un timp doar pentru mine. Cer mult? Nu …şi totuşi aşa se pare.
Nu am stat departe de copil decât în cazuri excepţionale, la moartea bunicului şi în alte două daţi, când, aveam tot chestiuni grave de rezolvat, în total vreo 5 zile din cei 7 ani şi patru luni ai lui. Nu-mi pare rău, ba chiar mă bucur că nu a venit momentul să fim separaţi mai mult…dar…

mamele au nevoie de timp

Uneori senzaţia că nu mai pot.
Că sunt prea multe iar eu sunt incapabilă să le fac pe toate. Că nu mai ştiu să mă organizez. Să îmi prioritizez timpul şi să mă bucur de clipă.

Sunt veşnic obosită. Soţul constant îmi reproşează că nu vreau decât să dorm, că nu mai am energie şi că am îmbătrânit. Aş vrea să îl contrazic cu vehemenţă, să îi spun că nu mă simt bătrână, dar realitatea din oglindă mă contrazice. Zâmbesc amar şi mă încurc şi mai tare în a duce la bun sfârşit ce am de făcut.
Copilul mă priveşte consternat dacă uit ce i-am promis, că am vrut să mergem în cutare loc să că i-am lăsat o minge pe bancă, deşi mi-o dăduse să o păstrez până se întoarce de la joacă. Dacă înainte îl urmăm activ pe fiecare alee în orice parc, acum caut un loc să mă aşez, aproape de acela în care se bucura el, mă așez şi citesc urmărindu-l din când în când cu ochii.
-Eşti altfel, mami. Tu erai activă, jucaşa, veselă şi prezenţa. Acum am impresia că şi-o broască ţestoasă. e mai activă
Îi privesc ochii întrebători şi apoi îi plec pe ai mei, mă rătăcesc în gânduri. Aş vrea să mă închidă o bulă transparentă, acolo în faţa lui şi să nu mai aud, să nu mai văd nimic. Măcar câteva clipe.

Şi mamele au nevoie de timp pentru ele şi eu am nevoie de timpul meu..
Nici nu mai ştiu de când nu m-am bucurat pe deplin de un apus, de când nu am mai băut un ceai în tihnă, de când nu am văzut un film cap coadă fără să îl pun pe pauză, de când nu am mai fost la cumpărături fără să mă uit în stânga şi în dreapta, de când nu am mai citit fără să uit la ce pagină am rămas, de când am făcut o baie lungă, de când nu m-am bucurat de tot ce înseamnă acum.
Stresul şi povara anului trecut se simte încă, nu-i nimeni vinovat, doar eu că nu-s mai îngăduitoare cu mine.
Nu am timp să îmi fac timp, parcă nu mai ştiu, nu mai vreau, nu mai pot să îmi fac. Copilul are pe deplin dreptate şi o broască ţestoasă e mai activă şi mai productivă decât mine, şi-o ursoaica ar vrea să doarmă mai puţin…

Mă observa din când în când şi îmi spune:
– Eu ştiu ce poţi! Eşti mami, eroina mea!
Dar nu-s o eroină. Nu am nici o super putere. Poate doar iubirea ce i-o port e puterea mea.
Ar trebui să mă înarmez cu ea şi să îmi reorganizez ziua, să împart sarcinile cu ei şi să îmi îngădui să mă iubesc şi pe mine. Măcar puţin.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Sursa foto unsplash.com

despre tine
Reading Time: 2 minutes

Îţi sunt nu doar mamă, îmi eşti nu doar fiu. Îţi sunt nu doar iubire. Îmi eşti nu doar împlinire. Îţi sunt gând. Îmi eşti minune. Iti scriu despre tine. Imi vorbesti despre mine. Îţi sunt glas. Îmi eşti caldă şoaptă. Îţi sunt cuvânt. Îmi eşti poezie. Îţi sunt născătoare. Îmi eşti mare Dar. Îţi sunt stea. Îmi eşti univers. Îţi sunt răsărit. Îmi eşti Lumina. Îţi sunt călăuză. Îmi eşti îndrumător. Îţi sunt inserare. Îmi eşti al nopţii astru. Îţi sunt mare. Îmi eşti val. Îţi sunt pas. Îmi eşti urmă. Îţi sunt vânt. Îmi eşti adiere. Îţi sunt cântec. Îmi eşti oda. Îţi sunt îmbrăţişare. Îmi eşti alinare. Îţi sunt alături. Îmi eşti înainte. Îţi sunt început. Îmi eşti Tot. Îţi sunt cea dintâi confidenţă. Îmi eşti cel mai bun destainuitor. Îţi sunt cititoare. Îmi eşti de poveşti iubitor. Îţi sunt la joc parteneră. Îmi eşti perspicace adversar. Îţi sunt tovarăşa de drumuri. Îmi eşti un priceput de drum deschizător.


Îţi sunt vorba înţeleaptă. Îmi eşti curajul împlinirii ei. Îţi sunt şi am să-ţi mai fiu , azi şi toate zilele vieţii mele. Îmi eşti, vei fii ca o continuare a ei. Îţi sunt ce m-ai învăţat să fiu. Îmi eşti cel mai bun învăţător.
Aş vrea să-ţi fiu pe veci în amintire. Aş vrea să-mi fii şi-atuncea inocent. Aş vrea să-ţi fiu. Aş vrea să-mi fiu.
Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să-ţi fiu. Îţi mulţumesc că îmi eşti!
Despre tine scriu poeme în sufletul meu. Pe mine aş vrea să mă povesteşti cu drag. Despre tine aş putea să scriu până la sfârşitul lumii. Despre mine aş vrea să-ţi aminteşti când gând am să-ţi fiu. Cu mine ai început să vezi lumea. Cu tine am învăţat să o iubesc. Cu mine ai învăţat să vorbeşti. Cu tine am aflat ce e de fapt a cuvintelor bogăţie. Ţie aş vrea să-ţi dăruiesc tot ce e mai bun în mine. Mie mi-ai dăruit tot ce-i mai bun din lume.

despre tine

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

sursa foto unsplash.com

Mamele nu sunt obosite

Reading Time: 3 minutesZilele  mi-au fost lungi şi grele, nici măcar nu am avut timp să simt cum a trecut starea de urgenţă. Nu am avut nici timp să scriu, dar las oamenii dragi să-mi scrie, şi uitaţi ce articol am adus, titlul va spune tot si unde mai pui că e scris de un bărbat? Mulţumesc pentru el invitatului meu din seara asta, Răzvan. Apreciez nespus aceasta mulţumire adusă mamei tale, E atât de simplă şi de plină de sinceritate încât nu are cum să nu mă sensibilizeze!

 

Mă gândesc cum să încep articolul ăsta, să nu pară că am furat o introducere din Ion Creangă. Încă de când eram mic apreciam foarte mult timpul petrecut cu mama. Tata era plecat destul de des cu serviciul, iar în puținul timp pe care îl petrecea acasă era destul de absent.

Nu m-am supărat niciodată pe el și am înțeles situația. Se juca cu mine din când în când, dar de multe ori adormea cu lingura-n farfurie, la propriu. Poate că nu a fost cea mai bună decizie să stea atât de mult departe de familie când eram eu mic, dar nu pot să îl judec. Biznis-ul lui plătea facturile, iar mama trebuia să ajute cu ce poate și să aibă grijă de cel mic.

Mai jos o să povestesc câteva lucruri pe care mi le amintesc cu drag și care mi-au dovedit că mamele nu sunt obosite niciodată.

Alien:

Țin minte că m-a certat mama de vreo trei ori că în loc să mă pun la somn, mă uitam la Alien. Problema nu era neapărat că mă culc târziu, ci că filmul horror nu o să mă lase să dorm. M-am împotrivit vehement și i-am arătat că am personalitate…

La 10 minute de când s-a terminat filmul, băteam la ușa de la dormitor și o rugam pe mama să mă lase să dorm cu ea, că-mi era frică… Ba mai mult, am rugat-o pe mama să-mi aducă și animăluțele de pluș cu care dormeam în mod normal, că le era frică și lor… Mama a făcut minim trei drumuri sufragerie-dormitor, ca să-l facă pe fii-su fericit, deși era proapăt trezită din somn. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Răceală cu frisoane:

Eu nu prea bolesc, iar răcelile le duc de cele mai multe ori pe picioare. Îmi amintesc însă de un episod de pe la 14-15 ani, când aveam febră aproape de 40 și frisoane. Mă învelise mama cu trei pături și avea grijă să vină din oră în oră la mine să verifice dacă sunt bine. Efectiv, a pus alarma să sune din oră în oră, îmi schimba câte o pătură prea udă, îmi lua temperatura și îmi dădea haine uscate și medicamente, când era cazul. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Pregătiri pentru serbare:

Eram destul de măricel și urma să avem serbarea de Crăciun, de la școală. Eu trebuia să învăt o poezioară și să o spun când îmi venea rândul, ca la o piesă de teatru. Pentru că eram încăpățânat, i-am spus mamei că am învățat și că n-am nevoie să repetăm împreună, să mă lase să mă joc. Doar că nu învățasem, iar a doua zi era serbarea.

Îmi amintesc că m-am trezit după miezul nopții, am aprins becul de la baie și m-am apucat să repet cu voce tare în fața oglinzii. Începusem de mai puțin de 10 minute când am auzit ușa de la dormitor cum s-a deschis încet. Mama și-a luat cana de cafea, și-a așezat un scăunel pe coridor, în fața ușii de la baie și mi-a zis: “Hai să te ajut. Citesc eu bucata de dinainte, ca să te prinzi la serbare când e rândul tău. Tu zi acolo și, unde greșești, te corectez!”. Mama avea treabă a doua zi, dar a preferat să-l ajute pe fii-su încăpățânat să învețe poezia. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Și sunt sigur că nu doar mama mea e așa. Îmi imaginez că și gazda acestui minutat blog face la fel de multe sacrificii când este vorba de puiul ei.

Cred că asta e prima lecție ce se face la școala de mame. Să se asigure că Bambi este mulțumit și primește ajutorul, ori de câte ori e necesar. Să-l lase să se chinuie să se descurce singurel și să-l ajute și susțină doar atunci când e nevoie.

Articolul a fost scris de către Răzvan, care de obicei are opinii despre experiențe, călătorii, oameni și suport IT pe 99xp.ro.

Mamele nu sunt obosite

 

Sursa foto unsplash.com

 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

daca nu as fi fost mama

Reading Time: 3 minutesDaca nu as fi fost mama as fi ramas mahnita toata viata cautand raspunsuri fara sens dincolo de mine. 

Daca nu as fi fost mama nu as fi simtit bucuria aceea ce nu incape in cuvinte cand sarcina mea s-a confirmat.

Nici nu mi-as fi strans pantecul cu atata gingasie.

Nici nu as fi plans un ocean de lacrimi nestiind sa fac altceva.

Nu as fi jubilat aruncand cu zambete si multumiri spre cer.

Daca nu as fi fost mama nu as fi simtit cum creste in mine viata.

Nu as fi putut sa o definesc si sa o iubesc la fel. Read More

mama copilului tau

Reading Time: 2 minutesEşti mama lui întâi de toate. Esti mama copilului tău.

L-ai purtat 9 luni şi apoi ai uitat durerile crunte ale naşterii.
A fost singura fiinţă care te-a privit din interior.

mama copilului tau

Ţi se spune adesea că îl răsfeţi prea mult. Ţie îţi pare că faci tot ceea ce e firesc, faci tot ceea ce simţi, pentru că tu, mama copilului tău simţi cel mai mult ce e bine pentru el. Îţi tremură sufletul simţind că eşti nepriceputa şi neputincioasă şi cu toate astea ţi-ai vinde şi sufletul să îi fie bine. De fapt, ceilalţi nu înţeleg că tu faci totul doar ca să-I fie bine.
Îţi e greu să-I priveşti suferinţa şi ai smulge-o cu mâinile goale de el şi ţi-ai pune-o ţie.
Îţi sare inima de bucurie la fiecare zâmbet nevinovat pe care ţi-l adresează, ca şi când ţi-ar fi oferit cel mai de preţ cadou.
Îl vezi că fiind cel mai frumos copil din lume şi da, ai dreptate, chiar e cel mai frumos copil din lume. E al tău.
Ai vrea să îi poţi clădi cel mai solid şi mai sigur viitor şi pentru asta îţi pui toată priceperea pentru ai oferi cele mai de preţ sfaturi şi principii.
Ai vrea să nu ştie ce e întristarea.
Îi recunoşti glasul dintr-o mie şi îl auzi că pe cea mai frumoasă poezie.
Încerci să-I înveţi ce e zborul şi din aripile tale i-ai da.
Eşti mama copilului tău pentru că încă plângi de fericire când îl îmbrăţişezi.
Tremuri de emoţie când asişti la ale lui serbări.
Te simţi cea mai iubita când ţi se adresează doar ţie.
Cu ai redesenat pe cerul limpede dimensiunea Iubirii.
Pentru el ai uitat cum se defineşte “nu pot”.
În mintea lui capeţi puteri de zână.
Pentru tine e cea mai mare realizare.

Citesti confensiunile altei mame si nu te mai simti la fel de neinteleasa. Caci doar o mama poate simti ce e in sufletul tau. 

Eşti mama copilului tău sit e simţi împlinită. Te-a învăţat să trăieşti. Să zâmbeşti. A alungat ultima urmă de egoism din sufletul tău. Te-a eliberat şi te-a dus acolo unde fericirea e ceva firesc. A dat finitei tale cea mai nobilă dintre titulaturi: Mama! Mândră să fii căci eşti unică şi va nimic pe lume nu te va înlocui.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

 

Sursa foto unsplash.com

viata mea

Reading Time: 2 minutes21 de ani, mama de când sufletul meu plânge în fiecare primăvară. 21 de ani, mama de când mă întreb în fiecare zi cum ar fi fost viaţa mea dacă tu ai fi fost lângă mine? 21 de ani, mama de dor nestins şi de întrebări pe care nimeni nu le aude.

Cum ar fi fost viaţa mea dacă m-ai fi putut vedea citind toate cărţile pe care mi le-ai cumpărat? Te-ai fi bucurat să mă vezi parcurgând cu nesaţ fiecare pagină din cărţile tale preferate, care, aşa după cum ai intuit, au devenit şi cărţile mele preferate. Te văd şi acum citind pe fotoliu lângă geam. Erai atât de pătrunsă de cartea de pe genunchii tăi încât nici nu m-ai auzit venind. Când m-ai simţit mi-ai zis: “Asta va fi o carte care îţi va plăcea foarte mult” arătându-mi coperta învechită de vreme a volumului trei din Mizerabilii. Şi ai gâcit fără să fi avut vreo putere de clarviziune, puteai doar să mă priveşti în suflet şi să vezi de pe atunci ce personaje s-ar fi potrivit cu el.
Cum ar fi fost dacă mi-ai fi fost alături în ultima zi de liceu? Mi-ai fi pieptănat părul aşa încât să-mi pui toate trăsăturile în valoare şi mi-ai fi spus să ţin spatele drept să privesc înainte, aşa încât rochia mea să cadă perfect. M-ai fi ţinut de man ape toată durata ceremoniei şi atunci când lacrimi mi-ai fi simţit în ochi mi-ai fi împrumutat ochelarii tăi de soare ca să le ascund.
Cum te-ai fi bucurat să mă vezi studentă? Cum m-ai fi încurajat în fiecare moment greu? Cu siguranţă mi-ai spus să privesc fiecare eşec ca pe o victorie şi cu siguranţă aş fi fost eliberată de poveri.
M-ai învăţat să privesc bărbaţii ca pe nişte tovarăşi de drum, dar ce mi-ai fi spus atunci când iubirea mă rănea? Cu siguranţă ai fi înţeles că suspinele mele vin dintr-o sensibilitate şi nu din slăbiciune şi mi-ai fi repetat a nu ştiu câta oară să zâmbesc chiar de mă doare. Tu erai mai puternică, puteai să priveşti detaşat ce se petrecea în inima ta, eu azi, după 21 de ani de când nu mai eşti am început să fac asta.
Cum ar fi fost ziua în care m-am căsătorit dacă tu ai fi fost alături de mine? Cu siguranţă nu aş fi fost singura care plângea.
Cum ar fi fost să îţi ţii în braţe nepotul, mama? Măcar puţin, aşa cum bunicul a reuşit să o facă… cum ar fi fost s îl poţi plimba prin parcuri şi să îi spui povestea fiecărui arbore în parte, ce povesti i-ai fi spus? Cum te-ai fi uitat la el văzând cât seamănă cu mine, cu noi.
21 de ani, mama de când îţi scriu scrisori ce nu ajung niciodată la tine, dar ele au acelaşi parfum de liliac care îţi era atât de drag şi au tot dorul ce creşte şi creşte în fiecare an!
Pagina de facebook va asteapta si ea.

 

 

viata mea

multumesc mama

Reading Time: 2 minutesMultumesc, mama, pentru ca mi-ai dat cel mai de pret cadou. Pentru grija cu care te-ai aplecat mereu asupra mea. Pentru ca nu te-ai dat niciodata in laturi si ai vrut sa ma vezi si cand ceilati nu voiaua asta.  Pentru putinul timp pe care l-am petrecut impreuna.  Pentru cartile pe care mi le-ai citit, pentru ca mi-ai spus ca scoala te face mare. Iti multumesc, mama pentru ca mi-ai spus sa ma feresc de oamenii insensibili si de aceia care vor sa imi faca rau. Iti multumesc pentru sfaturile practice si pentru ca m-ai ajutat sa gasesc intrebuintari fiecarui lucru inutil. Pentru felul in care ai incercat sa ma faci sa cred in mine. Pentru cochetaria pe care mi-ai trnasmis-o. Pentru puterea ta de a pune capat situatilor dificile. Pentru gandul bun din ultima zi petrecuta impreuna.
Stiu, ti-am promis atunci sa ma fac medic pentru a reusi sa vindec oameni bolnavi de cancer, ca tine, nu am reusit asta, dar donez mereu pentru aceia care sunt in situatie similara si plang pentru ei.
Uite si campania mea de pe Bursa de Fericire, am creat-o in preajma aniversarii tale.
https://www.bursadefericire.ro/campanii/sanatatea-e-un-dar/3zO8bk8lv
Si pentru ca azi nu iti pot scrie prea multe, iti aduc crampeie din scrisorile pe care ti le-am scris anterior.

Multumesc, mama pentru ca ai ales sa fi mama mea:

Mi-am adus aminte de cutia cu scrisori pe care ti le-am scris inca de la primele serbari si pana in adolescenta. Am luat-o in maini si-am inceput sa plang. Voiam sa-ti mai scriu o scrisoare si iti scriu incercand sa fac fata lacrimilor ce-mi cad din ochi ploaie. Am inceput scrisoarea asta de atatea ori si totdeauna am si sters. Tie iti placeau toate scrisorile mele dar, stiu ca asta nu o sa-ti placa.

De aici: https://roxanatrandafir.ro/2011/01/randuri-pentru-draga-mama/

Nu-ţi plăcea să mă vezi visând când venea vorba de viitor, îl mai visez şi acum că pe o lume de poveste, o lume ideală, însă nu înainte de a o testa pe cea de lângă mine.

De aici :https://roxanatrandafir.ro/2012/01/scrisoarea-a-doua-catre-mama/

Stii, mama? Daca ai putea sa fi acum cu noi am putea sa-ti aratam:

– Cat de bine ne e impreuna.
– Cum face David cate-o sotie care ne umple de zambet.
– Cat de frumoasa e noua noastra casa mare.
– Unde ascundem jucariile seara.
– Care ii e poezia preferata.
– Panorama minunata atat si ziua cat si noaptea de la fereastra noastra.
– Ca stim sa ne bucuram de lucrurile simple.
– Biblioteca pe care am invatat sa o aranjez de la tine.
– Cana mare din care beau ceai. Si tu beai ceai dintro cana mare.
– Cum stiu sa gatesc, mai ales Gordon bleu pe care-l prepar dupa reteta ta.
– Ca imi place foarte tare sa calatoresc si ca descopar magia locurilor mari, la fel ca tine.

De aici: https://roxanatrandafir.ro/2017/01/azi-ai-fi-implinit-60-de-ani-mama/

Azi ar fi fost ziua ta, mama.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

multumesc mama
Sursa foto unsplash.

Reading Time: 2 minutesInainte de a fi mama eram cu totul alta, daca ma uit in urma nici macar nu ma recunosc, imi lipseau siguranta, perseverenta si iubirea completa. Inainte nu aveam nici o tinta. Nici repere si nici macar bucurii. Inainte de a fi mama ma raportam doar la trecut, acum vad si azi, dar si maine. Citind acest articol ma gandeam sa vorbim un pic despre un subiect frumos si despre cea care eram demult. Read More

dor de mama
Reading Time: 2 minutes

De va e dor de mama voastra si inca nu a plecat de langa voi mai tineti-o putin in brate , mai spuneti-i cat de mult o iubiti. De-i dusa spre boltile inalte atunci…. cantati-i dorul, strigati-l, sa se inalte,  sa ajunga pana acolo sus. . Azi mie dor de mama mea si mi-am luat voie de la ea sa plang si sa-i cant.

Cantec pentru mama, dor de mama

Tare necajita ai fost, mama,
Iarna, vara, orice timp trecand
Cat era de frig si de caldura
Tot desculta te-am vazut umbland
N-ai purtat o haina mai ca lumea,
O scurteica veche doar aveai
Dar si pe aceea totdeauna
Doar de sarbatori o imbracai
Ochii tai ardeau ca doua stele,
Le mai vad luminile si azi,
Boabe mari de lacrime ca roua,
Le stergeai cu mana pe obraz.
Tot asa te stiu de cand tin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu,
Nici in car nu te suiai de teama
Boilor sa nu le fie greu.
Ce pacat ca n-ai trait, maicuta,
C-ai plecat fara de timp in lut
Ce pantofi ti-as fi adus acuma
Si ce haina, azi, ai fi avut !
Ce pacat ca n-ai trait, maicuta,
C-ai plecat fara de timp in lut !
Ce pantofi ti-as fi adus acuma !
Si ce haina azi ai fi avut
Mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit
Cand se-aude plansul ierbii sunand sub campul inverzit
Acolo peste munti de gheata,
Unde miroase a gutui
Stau zane albe si invata
Ruga ta spusa nimanui
Cu cat ma-ndeparteaza vremea,
Cu cat te uita carnea mea,
Eu ma gandesc plangand la clipa
Cand nu te voi putea vedea
Ce dar sa-ti dau, dar ce pot inca
Din saracia care-o am
Decat sa le intorc la clipa
Acelor ani cand nu eram
Mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit
Cand se-aude plansul ierbii sunand sub campul inverzit
Nu am nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc, cum te blestema unii
Cu un spic, la fel cum lumina parasc…
Dar ce-ai face tu si cum ai trai
de-ai avea mama si-ar muri,
dar ce-ai face tu si cum ar fi
de-ai avea copii si-ar muri?
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc,
Oi fi tu mare, eu oi fi mic
Dar din propria-mi viata traiesc.
Nu frica, nu teama,
Mila de tine mi-i
Ca n-ai avut niciodata mama,
Ca n-ai avut niciodata copii.
Nu am, moarte, cu tine nimic!

 

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

sursa foto unsplash.com

dor de mama