Reading Time: 3 minutes

Era o seara geroasa, dar blanda, eu imi mangaiam pantecul cu sentimentul ca e cineva in el si incercam sa-mi alung gandurile contradictorii din minte. Nu stiam daca e o inchipuire de-a mea sau asa este, insa imi simteam toata palma dreapta strabatuta de o caldura neobisnuita. A fost momementul in care m-am simtit pentru prima oara extrem de puternica.  Mi-am privit pantecul plat pe atunci si i-am promis ca daca imi aduce un ghem cu suflet o sa fac pentru acela orice.
Scriu acest articol inspirata de postarea  Mirunei, care,la randul sau ar lasa maidanezii fara dinti de dragul copilului ei.
Mi-am tinut promisiunea si-am facut de toate pentru puiul meu.

  • Am inceput prin a dormi dupa-amiaza desi uram sa fac asta, atunci cand corpul mi-o cerea lasam totul pentru a trage un pui de somn.
  • M-am certat grav cu taica-su, chiar ne-am si separat pentru o perioada, doar pentru ca eu voiam copilul si el considera ca nu e momentul.
  • Am suportat din partea alor mei multe ocari si multe rautati, plangeam imbratisandu-mi burta  cautand putere sa merg mai departe.
  • Am renuntat la cafea si la munca obositoare pe care o faceam atunci.
  •  Nu am mai pus gura pe niciun medicament din clipa in care sarcina mi s-a confirmat. Doamna doctor neurolog care se ocupa de mine m-a felicitat pentru asta.
  • L-am cerut pe Alex de barbat dupa ce ne-am impacat,tocmai pentru ca aceia care nu ne voiau impreuna si nu voiau nici copilul sa nu mai aiba nicio putere asupra noastra.
  • Am tolerat cu stoicism toate parerile neavenitilor care nu ne considerau in stare sa crestem un prunc.
  • Am mers pe jos un kilometru simtind ca ma rup in doua, doar ca sa ii cumpar lui pampers la o saptamana dupa nastere.
  • Plecarea in chirie cu bebe ce avea trei saptamani in brate tot pentru el s-a intamplat.
  • Locul pe care l-am gasit dupa multe refuzuri a fost cel mai bun, mai prietenos, mai propice pentru copil.
  • Desi imi pocnea capul de durere nu am pus gura pe niciun medicament, alaptam.
  • Am dormit cu capul pe noptiera atunci cand el avea pneumonie si eram internati la pediatrie.
  • I-am dat lapte matern pana la ultima picatura, desi toata lumea imi sarise in cap sa ma opresc, avea 2 ani si 4 luni cand a lasat singur sanul.
  • Am stat in frig cu el in marsupiu, doar ca sa depunem dosarul pentru o locuinta ANL.
  • Ii dadeam lui sa manance primul indiferent daca stomacul imi “striga” de foame.
  • Am urlat la un sofer neatent care venise prea aproape de trotuarul unde paseam noi si David isi facea incercarile de mers.
  • Si eu m-am certat cu maidanezii care veneau sa se gudure pe langa picioarele noastre.
  • L-am luat la mare de cand avea 1 an si 10 luni, desi toata lumea ne sfatuia sa mergem singuri ca sa ne relaxam, fara copil, insa nu concepeam vacanta.
  • I-am spus unei verisoare ca sfaturile si opozitiile ei nu fac doua parale, atunci cand s-a gasit sa-mi spuna ca al meu baiat e prea mamos.
  • Acum infrunt privirile celor care ne urmaresc mirati, fara sa conceapa ca al nostru e prescolarul in primul an de gradinita.

E o putere ce transcede dincolo de capacitatea mea fizica, de barierele emotionale si de toate obstacolele. Puterea pe care doar copilul mi-a dat-o si pentru el e folosita.
Orice mama devine super mama pentru puiul ei fara sa depuna niciun efort si fara vreun curs in prealabil. Copilul e cel mai bun dascal din lume!

 

*** Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.


Sursa foto

mami te iubesc
Reading Time: 2 minutes

Statea tolanit in mijlocul jucariilor si ma privea printre gene. Eu citeam o carte online, Suge-o Ramona si din cand in cand ii mai aruncam o privire. Cand ma asteptam mai putin  s-a oprit din joaca cu un tractor si mi-a zis:
-Mami, te iubesc foarte mult!
L-am privit clipind des ca sa-mi alung emotia din ochi, dar era limpede si pentru el ca ma coplesise.
Nu era prima oara cand isi declara iubirea pentru mine, dar era prima oara cand o facea atat de spontan.
Venea spre mine, mergeam spre el, nici jucariile, nici cartea complet idioata nu mai contau atunci. Eram doar noi, ochii nostri umezi, imbratisarea noastra si iubirea.
-Esti mama mea, cea mai frumoasa mama. Te iubesc, mi-a repetat cu obrazul ingropat in tricoul meu.
-Si eu te iubesc atat de mult incat nu pot sa cuprind in cuvinte.
-Asta inseamna mult?
-Foarte mult!
-Dar eu, mami te iubesc si mai mult, cu inima mea mica.
Si l-am tinut asa multa vreme, simtindu-I rasuflarea mica, emotia, puterea. Toata lumea incapuse in cuvintele lui si inca o data viata se dovedea a fi foarte frumoasa.
L-am incurajat constant pe David sa se exprime. I-am spus ca nu e o rusine sa fi emotionat, sa plangi, sa te arati afectos sau iubitor. L-am ajutat sa intelega cum se ofera flori si de ce, i-am spus sa nu uite de zambet cand face toate astea si dupa declaratia de dragoste plina de tot dragul e clar ca am misiunea mea de mama a reusit.
Ma declar fericita si foarte iubita.. Iubirea lui declarata e balsamul pentru inima mea. Motivul pentru care lupt in fiecare zi sa fiu bin, sa ma remontez sa merg mai departe. Nu e deloc usor, dar tot datorita lui am invatat sa nu ma plang. Cum sa ma plang cand iubirea lui e datatoare de viata?

 

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

mami te iubesc
Sursa foto

60 de ani
Reading Time: 2 minutes

Azi ai fi implinit 60 de ani, mama…. e 19 ianuarie zi care,  pentru mine, a ramas a ta. Privesc in urma si te vad tot tanara si frumoasa, mi-e greu sa asociez cifra asta cu tine, in fond e doar o conventie timpul asta, important e cum ai ramas in mintea mea.

Stii, mama? Daca ai putea sa fi acum cu noi am putea sa-ti aratam:

– Cat de bine ne e impreuna.
– Cum face David cate-o sotie care ne umple de zambet.
– Cat de frumoasa e noua noastra casa mare.
– Unde ascundem jucariile seara.
– Care ii e poezia preferata.
– Panorama minunata atat si ziua cat si noaptea de la fereastra noastra.
– Ca stim sa ne bucuram de lucrurile simple.
– Biblioteca pe care am invatat sa o aranjez de la tine.
– Cana mare din care beau ceai. Si tu beai ceai dintro cana mare.
– Cum stiu sa gatesc, mai ales Gordon bleu pe care-l prepar dupa reteta ta.
– Ca imi place foarte tare sa calatoresc si ca descopar magia locurilor mari, la fel ca tine.

60 de ani

– Cum stie David sa cante “la multi ani”, ti-ar fi cantat, azi ai fi implinit 60 de ani, mama.

– Ce gust are fericirea unei familii implinite.
– Ca mi-a ramas de la tine tot ce mi-ai lasat. Am luat in suflet si mi-e bine.
Mi-l imaginez pe fiul meu in bratele tale in timp ce ii arati norii in linistea diminetii. Cum va furisati ascunzandu-va de noi pe dupa copaci. Cum l-ai fi aplecat asupra florilor ca sa le vada frumusetea mai bine. Ca ai fi zambit daca l-ai fi imbaiat. Incercand sa-i canti asa cum numai tu poti. Sa ii pui lingurita in mana stangace. Cum l-ai fi plimbat cu liftul, asa cum faceai cu mine, ca sa uite de teama. Citindu-i din orice carte.

Azi ai fi implinit 60 de ani, mama si sunt sigura ca ti-ar fi placut sa fi bunica. Si nepotului i-ar fi placut de mama lui mare.
Ti-am mai scris intre timp, asa ca pentru mine, ca sa nu pierzi niciun an dintre acestia. Totusi cu mine esti mereu cand te chem, intrun mod cald iti simt prezenta. Te strig cand mi-e greu, te strig cand sunt fericita, te strig caci nimeni nu ma mai opreste.
Acum, ca mama nu vreau sa pierd nimic, sa nu mi se fure copilaria copilului meu si niciodata sa nu stam deoparte.
Pentru zilele putine in care am fost impreuna, multumesc, mama.
Am pus o frumoasa poza cu tine, o meriti, te privesc si plang incercand sa uit ca nu mai esti aici.
Azi ai fi implinit 60 de ani, mama…

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Reading Time: 2 minutes

Am dorit atat de mult acest copil incat am fost exclusiv mama. Asta inseama ca am pus baiatul pe prima treapta a sufletului meu De acolo de unde era am incercat sa il privesc in deplinatatea frumusetii sale. Si nu m-am saturat nicio clipa. si nici nu mi-a fost de ajuns.

Am fost exclusiv mama:

… inca din clipa in care am plecat spre maternitate.
….in asteptarea medicului care venea din alt oras pentru noi.
…ascultandu-i bataile inimii la ultima ecografie.
… incercand sa citesc in timp ce ma gandeam la el si la nimic altceva.
…sperand sa ma pot urca pe masa de operatii.
… multumindu-i tiganul ce m-a ajutat pentru urarea lui “Sa ti-l traiasca Dumnezeu”.
… atunci cand i-am auzit primul pranz si am izbucnit si eu intr-al meu.
… cand l-am atins si m-am simtit nemuritoare.
…atunci cand m-am intors cu toate perfuziile sa vad unde l-au dus.
… si cand i-am spus inflacarata asistentei numele lui : David Alexandru.
… asteptandu-l doar pe el la prima intalnire cu laptele matern.
…cand m-am sfortat sa ma ridic pentru a merge spre el, desi aveam impresia ca ma rup de la mijloc.
…incercam sa tin pasul cu cei care il duceau in brate la externare.
…cand el mi-a stat in bate privindu-ma si asteptand prima noapte.
…pentru ca ma trezeam inspaimantata daca nu-l simteam langa mine.
…plangeam la fiecare criza a colicilor.
… voiam sa le fac eu pe toate.
…la trei saptamani cand l-am luat in brate si am plecat in chirie.
…cand am plans ca nu mai stiam sa-i pun pampersul de somn.
…privindu-l cum se incrunta in somn.
…crezand ca nu sunt suficient de buna pentru el.
…ingrijorandu-ma ca nu mananc destul de sanatos pentru a-l hrani mai departe.
…ca nu m-am temut sa spun  “nu stiu” si am cautat raspunsuri.
…atunci cand l-am pupat prima la trecerea dintre ani.
… ca am trecut cu bine peste prima lui raceala.
Am fost exclusiv mama si nu imi pare rau.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

 

exclusiv mama

Foto unsplash,com

placidul paste negru
Reading Time: 2 minutes

Placidul Paşte Negru. Ploaia acoperă întunericul cu strigătul e blând. S-a făcut noapte peste o zi cumplită. A mai trecut una. Azi n-am plâns nici măcar o lacrimă deşi cerul era îmbrăcat în negru ca şi mine.
A fost o zi placidă de sărbătoare ce a trecut parcă neţinând cont de sărbătoarea plecării mamei mele în lumea nevăzută. Paisprezece ani de atunci şi parcă nimic nu s-a schimbat în scurgerea monotonă a lui 15 aprilie.

Placidul Paşte Negru

Aveam jumătatea vârstei de acum atunci când nemiloasă mi-a furat o fărâmă de eternitate. Mi-e dor de mama de atunci pentru că mereu o caut, mereu o aştept, mereu o regăsesc în fiecare dintre gesturi…
Îmi mişc mâinile pe taste încercând să descriu cu cuvinte ultimele-I cuvinte, dar sunt prea intime să pot a le simboliza.
Simt că se culca din nou pe braţul meu stâng şi-adoarme închizând în urmă-I toată copilăria şi puterea mea de-ai spune: Te iubesc mamă.
Al paisprezecelea 15 aprilie la cei 28 de ani ai mei l-am trăit în trecut, singura urmă a prezentului sunt ochii seci de atâta aşteptare.
Mă mişc maşinal aşteptând somnul, mă simt greoaie asemeni nopţii, mă simt pustie şi caut cuvinte… fără urmă. Si cum sa nu imi fie dor, cand tu, mama esti atat de departe. Acolo unde nu mai poti simti cum e bucuria, nici sa ma vezi cat am crescut, nici sa ma simti cat sunt de sensibila sau sa stii cum zambesc.. As vrea sa stiu cum e la tine, sa-ti spun ce se mai intampla aici, sa ma tii de mana, sa imi zambesti, sa iti zambesc. Sa am o alta viata, caci cu tne in ea viata mea ar fi fost mai buna..

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.


sursa foto unsplash.com

placidul paste negru

Reading Time: 3 minutesCa să fi mamă îţi asumi orice? De când ştiu povestea Florinei maternitatea este pentru mine un lucru important şi delicat care nu doar că necesită atenţie şi informare, dar şi o bună alegere a momentului în care să vină copilul şi o comunicare intensă cu medicii a căror părere n-aş putea să o iau decât ca atare.

Mai recent am descoperit şi povestea unei verişoare care nu-i una deloc frumoasă.

Are aproape 33 de ani şi trăieşte demult într-o mare capitală europeană. E preocupată de tot ce-i nou şi nimic din ce o interesează nu-i scăpa. Este o foarte capabilă doamnă şi are drept ţinte idealuri înalte. Una dintre dorinţele ei, însă nu se împlineşte oricât de tare s-ar strădui. Cel mai mult Diana vrea să fie mama.
Anul trecut în vara după ce cu chiu cu vai acceptase o relaţie a rămas însărcinată. Bucurie maximă, euforie, rugăciuni, mulţumire. Starea ei internă se reflectă în toate, era o torţă vie.În sfârşit avea să-şi strângă puiul la piept. După mai multe controale în primele săptămâni medicii i-au spus că embrionul nu mai are activitate cardiacă şi în curând vă suferii un avort spontan. Durerea înlocuia treptat bucuria iar Diana devenise obsedată de gândul că nu va putea niciodată să fie mama.

Ca să fi mamă îţi asumi orice?

Timpul a contrazis-o, anul ăsta a aflat că e a doua oară însărcinată. Bucurie, controale, concediu prenatal suportat de stat şi noi obsesii. Diana se temea că va pierde şi nouă sarcină. Primea sfaturi de la prietena ei însărcinată, de la vecină a cărei băieţel are trei ani, de la mama ei, de la medic. Dar nu obsesia şi grijă ca orice poate fi un semn rău deveniseră alarmante. Am îndemnat-o să meargă la psihoterapie şi de o săptămână începuse să se liniştească, dar ieri într-o zi neagră istoria s-a repetat, embrionul apărea la control fără activitate cardiacă.
Bineînţeles, dincolo de şoc, a vrut să ştie şi de ce s-a întâmplat din nou aşa. Explicaţia este Rh-ul incompatibil. Ea mama cu Rh negativ face anticorpi şi respinge o sarcină de la un tată cu Rh-ul pozitiv. Următoarea acţiune va fi aşteptarea eliminării embrionului şi pentru o a treia sarcină un tratament pe care să-l urmeze cu stricteţe.

Dezamăgirea şi furia nu o lăsă pe Diana să gândească limpede, astăzi crede că e blestemată, că niciodată nu va fi mama pentru că nu merită şi că lumea pentru ea nu are nici un rost fără copil. L-ar fi primit chiar dacă ar fi rămas ea cu o boală, chiar dacă el ar fi avut una, chiar dacă s-ar fi chinuit tot restul vieţii alături de Nando doar ca să-l crească.

Înţeleg deznădejdea şi încerc să o dau la o parte, dar omul bolnav care sunt se întreabă merită sarcina un astfel de risc? O sarcină este în sine un lucru minunat, de care trebuie să te bucuri, iar rezultatul ei, maternitatea trebuie să te împlinească. Are rost să-ţi pui viaţa în pericol acceptând orice doar că mai apoi totul să se transforme în calvar şi pentru cei mici şi pentru cei mari? Din punctul meu de vedere nu, eu dacă aş fi fost propria-mi mama nu aş fi vrut să duc o sarcină cu risc, nu m-aş fi născut.
O să stârnesc polemici cu afirmaţia de mai sus, dar o viaţă de suferinţă este doar consecinţa unui act egoist.
Revenind la Diana, sunt sigură că îi va trece, e puternică şi capabilă să suporte şi lovitura asta. Sigur pentru data viitoare se va informa, îl va trimite pe Nando la analize, va înţelege ce înseamnă risc şi nu va mai fi egoistă şi nici obsedată. Copil ce-l va naşte va şi al lui nu doar al ei. Are dreptul la o viaţă normală şi independentă, asta ştie încă de când e un embrion cu activitate cardiacă.

Ca să fi mamă îţi asumi orice

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

scrisoare catre mama

Reading Time: 2 minutes

Scrisoare către mama. Prima scrisoare era o pledoarie a trecutului pierdut, scrisoarea asta va fi mai degrabă o radiografie a prezentului. Sper să fi foarte mândră de ceea ce-ţi voi arăta cu cuvintele mele

Anul trecut a fost pentru mine unul crucial, cu suişuri şi coborâşuri, cu drame şi dezamăgiri crunte, dar şi cu bucurii nemăsurate, tuturor a trebuit să le dovedesc că sunt în stare să le duc şi mie să-mi arăt, totodată că, ştiu să le fac faţă.
Mi-am amintit ce îmi spuneai despre oamenii laşi atunci când înainte-mi era un unul ce nu ştia să-şi asume ce făcuse cu câteva minute mai devreme şi încercă din răsputeri să mă convingă că vina poate-i chiar a mea. Din ziua aceea mi-am impus să fac din scepticism un mod de socializare.
Am descoperit că timpul poate curge în favoarea mea abia după ce ce nu mi-am mai văzut capul dintr-un maldăr de treburi. A fost momentul când am început să-l organizez.
Dezamăgirile cele mai crunte m-au învăţat să am grijă de banii mei, mai ştii deviza ta?” Banii mei sunt ai mei şi doar ai mei.” Aplicând-o mi-am făcut singura carduri despre care eu şi doar eu am cunoştinţă.
Sănătatea costa şi e cea mai scumpă, am realizat şi asta, mama. Mult am strâns din dinţi şi am răbdat ca să mă pot folosi de mine în întreg aşa cum o pot face azi.
Nu-ţi plăcea să mă vezi visând când venea vorba de viitor, îl mai visez şi acum că pe o lume de poveste, o lume ideală, însă nu înainte de a o testa pe cea de lângă mine.
Mi-ai spus că Egoismul nu-i doar o latură negativă a personalitatii-aveai dreptate, de când îmi pasă întâi de ceea ce sunt m-am împăcat cu mine.
Ai dat la o parte fiecare urmă de ranchiună ce mă însoţea în naivitatea copilărie cu gândul de-a mă face un om liber, am reuşit să fiu când am reuşit să iert şi cel mai mare rău ce mi s-a făcut până azi.

Scrisoarea a doua către mama
Despre cum să iubesc nu mi-ai spus niciodată nimic, dar acum ştiu că dincolo de egoismul dragostei există întotdeauna un loc rezervat schimbării.

E o zi tristă, eu sunt tristă când îţi scriu, nu încerc să schimb starea asta, o să trag de pe urmă-i cândva o concluzie, încerc să păstrez spatele drept şi pasul întins şi vreau să ştii că oriunde ajung mereu mi se face dor de tine. Scrisoare catre mama

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

scrisoare catre mama

sacrificiu de mama

Reading Time: 4 minutesAm sa va scriu despre un sacrificiu de mama
O sun pe Flori. Robotul imi spune ca nu-i disponibila. Mai incerc o data, acelasi raspuns. Pentru ca nu vorbisem de multe zile il sun pe Nicu. Nu-mi raspunde. Ciudat, ii scriu lui un sms si ii spun ca minutele nationale au fost motivul tacerii mele.La cateva minute, dupa obicei, ma suna.
– Ce faceti? Intreb vesela.
– Sunt terminat imi spune plangand.
Cuvintele imi pier in gura, suspinele slabe ale barbatului cu voce inceata sunt singurele care sparg minutul de plumb care trece parca tarandu-se.
– Ce s-a intamplat? Simt ca glasul meu plin de emotie nu-i face bine. Ceva se intamplase, Nicu mereu si-a tinut lacrimile pentru ele.
– Flori nu mai e! Au omorat-o.
O lovitura de pumn ma izbeste in timpan. De-a valma vin cuvintele la gura, sunt inclestata si nu-mi vine greu sa mai schitez ceva. Intepatura lacrimilor calde se adanceste in ochii mei.
– Cum asa? Reusesc a silabisi dupa cateva infinite momente in care plangeam amandoi. Nu cred… nu pot sa cred.
– Ba da.Au operat-o la burta, a intrat in coma si-a murit. Mai bine muream si eu.
– Nu…
– Tot ce-am avut mai drag pe lume si mai de pret nu mai e acum, pentru ce sa mai traiesc?
Reusesc sa mai spun ceva, un dialog stupid in care parerile de rau si tot ce imi venea la gura era tardiv. Imi spune cum o operatie i-a declansat metastaza, o operatie de indepartare a uni chist ovarian. Asta dupa ce scapase prin tratament de o operatie pe creier. Nicu se sfarsea, glasul lui totusi ma incurajeaza si-mi promite revederea intr-un alt cadru. Nu vreau sa mai simta si lacrimile mele, inchid asigurandu-l de toata prietenia si sprijinul meu moral. Desi nu mi-a raspuns decat cu “pa” stiu ca m-a inteles si stiu ca o sa-l vad.
Mi-au trebuit clipe multe sa inteleg ce auzisem. Flori nu mai e. Prind telefonul si o sun pe Silvia si ea trebuie sa stie, imi respinge, asta nu-i veste de spus prin sms. E la munca si poate ma va suna. Mi-e greu sa duc mai departe greutatea unei astfel de vesti.

Sacrificiu de mama

Am cunoscut-o cand am intrat in salon, urma sa ocup patul de langa ea, atunci plangea de durere de cap. Un barbat slab cat o aschie ii mangaia fruntea si o ruga sa aiba rabdare ca perfuzia sa se termine, cu ea urma sa ia si durerea. Era Nicu, cel pentru care Flori a fost ratiunea de a fi.
M-am instalat in pat si am stat tacuta. Pana la urma s-a linistit, s-a intors cu privirea sa vada cine ii era noua vecina si mi-a zambit.
– Eu sunt Flori si mi-a intins mana ce era spre mine, stanga, singura in care avea putere, cealalta si piciorul erau insemnate de paralizie.
Asa a inceput o frumoasa apropiere. Am descoperit o femeie cu inima de copil si un barbat cu una de diamant.
Doi oameni a caror dragoste impresiona pe toata lumea si care nu voiau decat atat, sa-si revina Flori ca sa se intoarca la copiii lor. Un baietel diagnosticat cu retard mintal si o fetita nevazatoare.
Paralizase de cateva zile dupa o durere crunta de cap si o criza de plans. Avea hematom occipital si suporta un tratament dur ca sa-l indeparteze.
M-am trezit nopti la rand si i-am dat apa cand Nicu dormea rapus de oboseala cu capul pe noptiera inghesuit intre paturi. Caldura din salonul sufocant o teroriza si n-am simtit o mai mare multumire din partea cuiva decat atunci cand i-am facut vant cu foile mele.
– Sa-ti ia Dumnezeu pana si ultima durere si sa fi sanatoasa toata viata ta, mi-a zis.
Reuseam sa o fac sa rada, stateam sa povestim mult cand somnul nu voia sa ne viziteze, imparteam totul ca si cand ne-am fi stiut de-o viata. Era fericita cautandu-mi si strangandu-mi mana cu forta de fiecare data. Noaptea ma strangeam pe musama langa ea, pentru ca acolo patul ingrozitor lipit de-al ei era mai drept. O vedeam adormind si ne suradeam cand venea dimineata.
Aflasem ca nu avea voie sa aiba copii, dar si-i dorise din suflet si riscase de doua ori. Prima data acum aproape 8 ani cand a nascut o fetita oarba, a doua oara acum un an, cand, a adus pe lume un baietel si el bolnav. Dar copiii erau implinirea ei.
S-a facut mai bine, misca mana si piciorul, urma sa calce, dar eu n-am mai vazut coborarea din pat pentru ca am fost trimisa mai departe. Imi faceam bagajul cand am simtit patul tremurand. Flori cu capul inghesuit in perne suspina si plangea, credeam ca iar o doare capul si-am dat sa-l chem pe Nicu, dar nu ea plangea dupa mine.
– Daca pleci cui ma lasi? Ramn aici intre pereti cu oamenii astia bolnavi si straini, ochii plini de lacrimi tradau o durere adanca. N-am putut sa ma abtin si-am plans si eu. I-am promis sa vorbim la telefon pana iese si ea si sa ne vedem, sa ne vedem bine.
N-a fost asa, desi de Flori si de Paste era vesela pentru ca pasise dupa operatia de la alt spital unde o transferasera urgent nu am mai auzit-o, era prea slabita si doar Nicu imi mai spunea cate ceva. Dar de azi nu-mi va mai putea spune nimic. Flori a plecat sa se odihneasca. Sacrificiul ei a fost suprem si pentru doi copii va ramane mereu mama.
Pentru mine un suflet pur si-o amintire pe care i-am furat-o tot in somn.
As fi vrut sa te vad treaza Flori si-as fi vrut sa-ti spun cat imi esti de draga, dar tot ce spun e parca intotdeauna tardiv.As vrea sa nu simti cum am scris despre tine, cu lacrimi, stiu ca nu iti placea sa ma vezi plangand. Mi-ai dat ce altii nu pot sa-mi dea, toata dragostea unei prietene. Multumesc. O sa fi zi de zi aici cu mine. Eu nu stiu daca as avea puterea sa fac un sacrificiu de mama.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

sacrificiu de mama

 

Foto unsplash.com

draga mama

Reading Time: 4 minutesDraga mama. E a treisprezecea zi in care ma simt fara de inceput si fara capat. Ziua asta de iarna posaca cu nori mari si vant rece va fi intotdeauna la fel. Ti-as fi putut scrie scrisori parfumate, ti-as fi putut cumpara cale, ti-as fi putut pupa obrajii daca de treisprezece zile incoace nu m-ai fi inchis in odaia spatioasa in care petrec copilaria ca tu sa pleci linistita pe culoarul lung si brazdat de forme ale luminii al neintoarcere.Ma simt ca atunci cand, copila fiind, ma duceai la gradi si inchideai cu zgomot usa lasandu-ma sa ma zbat nemangaiata in lacrimi. Atunci era o alta femeie care sa-ti tina locul pana la ora la care te reintorceai. Acum pe semne nu mai ai ceasul acela mare care nu dadea gres niciodata. Acum esti prea departe ca sa ma mai auzi tipand.

Randuri pentru cea care m-a invatat sa fiu sunt acestea…pentru draga mama.

Mi-am adus aminte de cutia cu scrisori pe care ti le-am scris inca de la primele serbari si pana in adolescenta. Am luat-o in maini si-am inceput sa plang. Voiam sa-ti mai scriu o scrisoare si iti scriu incercand sa fac fata lacrimilor ce-mi cad din ochi ploaie. Am inceput scrisoarea asta de atatea ori si totdeauna am si sters. Tie iti placeau toate scrisorile mele dar, stiu ca asta nu o sa-ti placa.
Iarta-ma mama pentru ceea ce urmeaza sa-ti scriu.
Iarta-ma pentru ca urc rar sa-ti aduc flori proaspete si sa-ti asez lumini pe crestet. Iarta-ma ca am lasat buruienile sa creasca si banca pe care iti sedeam alaturi sa se rupa. Iarta-ma ca nu mai calc des prin locul unde ai crescut asa cum m-ai rugat. Iarta-ma ca de fiecare data cand ajung acolo mi-e frica sa ajung la rau ca sa arunc pietre in el, asa cum faceam amandoua si apoi priveam apa tulburata. Iarta-ma ca nu te-am mai pomenit la slujbe dar relatia mea cu Dumnezeu abia mai palpaie de cand a devenit altul. Iarta-ma ca am deschis cutia asta rar. Iarta-ma ca nu mai stiu sa ma imbrac cu hainele tale si sa ma privesc frumos in oglinda. Te vad pe tine parca si ma tem ca nu-s asa cum ai fi vrut sa fiu.
Tu mi-ai aratat ca lumea e ca mare, in ochii tai vapoarele nu ancorau niciodata si nu existau porturi decat dincolo de zarea pe care o puteam cuprinde. M-ai invatat sa fac mana strachina si sa le caut departe… acolo unde pescarusii ating cerul. Aveam mana micuta dar in mana ta eram atat de puternica.Si vedeam atat de intins.
Prin tine am gasit ca forta bratelor sparge valuri si ca pot sa ma sustin la suprafata si fara colac. Cand am alunecat pe scara si am ajuns cu capul sub apa. Atunci m-ai prins si m-ai spus dupa ce ma atarnasem de gatul tau si ma imbratisasesi ca nu trebuie sa ma mai bizui pe picioare pana nu pot sa simt scarile cu adevarat.
Tot tu mi-ai spus sa ma feresc de soare repetand gestul manutei caus si mi-ai sporit carliontii cu o sapca. Ziceai ca tot ce-i mult si imi face rau trebuie tinut deoparte.
Mi-aduc aminte cum in clasa intai mi-ai impletit doua codite si mi-ai aratat cum sa tin spatele drept in banca, iara cand ai vazut ca te ascultasem zambeai mandra foc de mine. Iti mai placea ca stiu sa citesc cursiv cu intonatie si ma puneai sa-ti citesc micile lecturi pana oboseam iara tu le puteai repeta pe dinafara. Cand am adus coronita acasa ai inceput sa plangi si desi nu mi-o spusei demult am simtit ca esti iar mandra de mine. M-ai certat cand am plans pentru primul 4 de la mate si mi-ai spus ca notele sunt subiective. Dar apoi nu mi-ai mai vazut rochita de absolvire a gimnaziului si nici clasa plina de flori din liceu. Nu m-ai mai sarutat pentru fiecare diploma. Nu m-ai mai certat cand am plans pentru alt 4 la mate. Nu m-ai vazut studenta mama si desi mi-ai spus ca o sa ma ocup de oameni.
Cand am venit acasa plansa toata pentru ca aflasem ca nu exista Mos Craciun mi-ai aratat ca povestile sunt iluzii in care doar ochii pot sa creada pana la final. Cand mi-am rupt cea mai frumoasa rochie tu mi-ai spus ca ramasese imbracata in suflet. Cand pubertatea m-a zmuls brusc dintre copii m-ai invatat cum sa-mi definesc miscarile, sub mana si vorba ta priceputa am devenit sigura pe feminitatea mea si aproape adolescenta.
Draga mama…Mi-ai sters lacrimile umilintelor cand ma strigau ceilalti mioapa schioapa. Mi-ai spus sa nu le raspund, ci sa nu-i aud.
Mi-ai sarutat fruntea atunci cand ai simtit ca pot sa fiu mare si mi-ai spus ca de acum stiu sa caut nordul pastrand pozitia verticala.
Iti simt lacrimile din noptile mele de suferinta cand orgoliul si mania tatalui te tinea departe de mine. Ti-am simtit apoi mangaierea prin aparatele gipsate cand, ai fugit de la munca sa ma vezi, atunci tata nu era acasa.
M-a durut cand ai plecat si n-ai mai sunat, m-a durut cand doar altora le mai spuneai ca ii iubesti, cand am vazut ca uitase cat imi place mie toamna, m-a durut sa nu ramai mai mult cu mine si toti anii in care nu te-am vazut, putin ai stat tu cu mine, stii? Cinci ani in care mama n-am spus nimanui. Cand ai reusit sa imi bati iar la usa crescusem, eram o ditamai domnisoara. M-a durut sa vad ca imi inapoiezi scrisorile pe care le privesc acum spunand ca nu vrei sa le iei cu tine.Ca sunt ale mele, acum ti le redau. Te-as lua in brate asa cum nu te-am luat in ceasul de ramas bun si-as lasa sa-mi iasa tot oftatul pe umarul tau.
Draga mama…As vrea sa stii ca inca imi place verdele, toamna, florile. Sa vezi cum ma zbat sa fiu optimista, cum caut cu mana caus orizonturi, nu ma agat de iluzii si cum toata lumea ma confunda cu tine. Am vrut sa-mi scot alunita doar ca sa fiu altfel..
Ma inec cu lacrimile mama, as fi vrut sa-ti spun la multi ani, sa-ti aduc flori si sa te iau in brate toate… dar, astazi am oprit dureros timpul si-am vazut in randurile asta ce m-ai invatat sa fiu.
Iti sunt recunoscatoare pana dincolo de mine.
Azi iti scriu Randuri pentru cea care m-a invatat sa fiu.

draga mama

 

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

Foto Internet