oboseala

E putin trecut de ora 12 noaptea… tocmai mi-am lăsat ușor copilul din brațe, pe jumătate trezit de separarea de mine. Are mai mult de 5 ani și încă percepe somnul singur, in camera lui, ca pe o pedeapsa, pentru care se acuza puternic. Sunt o mama buna si stiu asta, dar de multe ori imi regret deciziile.

In fiecare seara inchide ochii purtat de glasul meu. Imi place sa las ingerii sa il conduca pe taramul viselor, pe ritmuri de pricesne. Mi-e dor sa cant in cor si sa ma simt aproape de Divinitate. Am fost atat de absolvita de „perfectiunea umana” incat uneori simt ca in interiorul meu este ceva ce urla ca nimic nu are sens.Read More »Este epuizant sa ai totul… de-asta uneori trebuie sa alegem ce inseamna „tot” pentru noi!