In ziua in care buni a plecat, la nici doua ore distanta, printre lacrimi si sfaturi o verisoara morarlista ma intreba CAND MA MARIT? Nu de alta, dar cica ii pacat sa stai necununat.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum
A doua zi, la priveghere, o baba zaluda imi spunea ca, se mira ca am ajuns de atat de departe… si-o fi imaginand ca Bucurestiul e pe luna?
In drumul spre cimitir aceasi verisoara imi dadea o icoana sa o pun in casa iubitului si a mea. (!!!)
Pe drum inapoi un cunoscut imi amintea ca buni ar fi vrut un stranepot!
Errare humanum est sed perseverare diabolicum.
Imi place foarte mult sa cred ca am suficienta maturitate incat sa nu aplec urechea la gura lumii.
M-au tinut captiva si au stirbit din increderea in mine astfel incat sa para ca nu pot sa fac singura nimic, dar acum, acum sunt nevoita sa o fac departe de ai mei, singura.
Am ajuns in fata maturitatii fara nici o arma, singura si descurajata. Am simtit ca nu pot sa merg mai depate. Ca nu stiu sa o fac, ca nu am nici o sansa.
Dar sansa mea e sa ma desprind de trecut, sa nu mai ascult gura lumii, sa nu mai pun pret pe pareri diverse si sa-mi dovedesc ca pot. Pot sa fac din mine ceea ce intotdeauna mi-am dorit sa fiu. Ceea ce nu e deloc usor cand incepi asta la 30 de ani, dar am aflat ca viata abia acum incepe. Depinde de mine sa o fac sa inceapa frumos, simplu si asa cum vreau eu. Pentru ca asa vreau eu si pentru ca era momentul. Deci sa las trecutul sa fie ceea ce este, trecut.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
sursa foto net
