Reading Time: 2 minutes

Nu sunt o mamă ideală, ci una depresiva, greşesc şi fiecare greşeală muşcă din mine cu pofta cu care odinioară o făceau frustrările şi neajunsurile. Toate mă dor şi mă lovesc cu efect de bumerang, căci greşelile părinţilor se întorc şi asupra lor, implicit a mea. Când fiul meu mi-a spus că “ai greşit când m-ai pedepsit pentru că, nu m-ai ascultat şi acum nici eu nu vreau să te ascult” am înţeles care e pretul greşelilor Read More

Reading Time: 2 minutes

Citind articolul Mirelei Retegan am vrut sa si eu scriu ca suntem oglinda copilului nostru. Pentru  afirmatia asta nu exista dubiu in mintea mea de mama cu o experienta de trei ani si doua luni.
Vad si stiu ca  ne influentam copilul intrun mod direct, ca ne oglindim in micul nostru pui de om. Tot ce facem este preluat de el, tot ce spunem este interpretat de mintea lui, toata dragostea pe care i-o oferim e reflectata in reactiile lui, ne simte fiecare stare, ne preia gesturile, invata sa sa mance ca si noi, iubeste cum vede ca iubim, e senin cand ii zambim, se simte trist cand devenim posaci. Ne oglindim in el in fiecare zi si tot ceea ce incercam ca el sa fie, tot ce vrem sa stie e rezultatul dragostei si a muncii noastre.

Suntem oglinda copilului nostru cand:

  • Copilul vine sa ne imbratiseze din senin, e semn ca vrea sa ne daruiasca putina iubire inapoi.
  • Vrea sa ne plimbam asa cum ne plimbam de cand era in pantec, a simtit placerea de-a descoperi lumea la pas.
  • Cand intreaba insistand asupra curiozitatii sale, nici lui nu-i place sa ramanea cu semene de intrebare.
  • Zambeste in toate pozele, surprins in orice ipostaza, e limpede ca e un copil veselm care simte frumos ce i se intampla.
  • Imi cere sa ne spalam pe dinti, a invatat cat de importanta e igiena asta si nu ma lasa sa sar peste ea.
  • Spune “multumesc”, cuvant pe care i l-am tot repetat inca de cand aflasem ca voi fi mama, sa stie cat de mare e puterea recunostintei.

 

  • Vine si isi cere scuze atunci cand greseste, poate deja sa isi asume fapta.

 

  • “Buna ziua” spus peltic e saltul lui obisnuit pentru oricine, acum nici politetea nu e departe de el.
  •  Cere parerea pentru ceva la care nu se pricepe, pentru ca, a vazut ca fiecare dintre noi invatam in fiecare zi.
  • Aplica regula de aur cand intram de afara, ne descaltam la usa si fugim sa ne spalam pe maini, cutuma asta obligatorie a preluat-o incercand sa se sapuneasca asemeni noua.
  • Marturiseste tot ce  face chiar si cand face prostii, stie ca si noi ii spunem  orice fara sa mintim sau sa denaturam nimic.
    Cere o poveste in fiecare seara, pentru ca, i-am citit demult.
  • Spune cu glas tare “imi place asta”, “sunt felicit” ori de cate ori are o parte de o bucurie, stie ca ea nu are voie sa fie retinuta.

 

  • Rade cu toata inima asa ca mine.

 

  • Cand e trist sau il frustreaza ceva nu se incapataneaza sa taca, ci vine sa ne spuna, l-am invatat sa vorbeasca si despre ce il nemultumeste.
  • Ultimele lui cuvinte in fiecare zi sunt “te iubesc”, asta e cea mai mare bucurie, i-am aratat cat de magica e iubirea.

Suntem oglinda copilului nostru in fiecare mic gest.
sursa foto