A spus ” Adio grădiniţă!” în anul ăsta diferit. Fără serbare, fără rămas bun, fără prea multe emoţii. A primit din partea doamnei educatoare doar un colaj cu poze. Asta nu l-a impresionat prea tare, poate pentru că îşi dorea o altfel de întâlnire cu colegii, poate că nu i-a plăcut prea mult grădiniţă online, poate pentru că nu e la fel de emotiv ca mine. Eu am fost răvăşită şi am plâns câteva minute bune în timp ce priveam pozele. Regret că timpul a trecut prea repede, că pandemia a frânt anul la jumătate şi pentru această nedreptate abătută asupra promoţiei 2020.
Ce a învăţat în grupa mare?
Cum să aştepte să îi vină rândul fără a se mai repezi înainte pentru a lua cu orice preţ cuvântul.
Cât de importantă e prietenia şi cât de însemnate sunt cadourile, chiar dacă nu sunt cele mai scumpe, dar pe care le primeşti de la prieteni.
Să aibă grijă de fetiţe. Pentru ele avea o adversitate nejustificată, dar care a dispărut de îndată ce s-a împrietenit cu câteva.
Are o prietenă care îl sufoca ori de câte ori îl întâlneşte şi nu-l mai slăbeşte din îmbrăţişări.
O place pe educatoare şi nu ştiu prin ce minune o pomeneşte constant.
A învăţat să ţină cărţile drept, să nu facă deloc colţuri.
Scrie tremurat şi nesigur şi uneori pe dos, dar scrie câteva litere de unul singur şi asta îl motivează.
Şi-a pus la punct cunoştinţele de limba engleză.
Şi-a ţinut dulăpiorul mai ordonat şi nu a mai pierdut lucruri.
A învăţat valsul Once upon a december şi s-a descurcat minunat la serbarea de Crăciun.
Îşi doreşte să păstreze legătura cu cei mai mulţi dintre colegi.
Cum a fost experienţa mea ca părinte?
Am înţeles că un educator cu experienţă poate fi mai de folos decât unul iubitor şi entuziast, dar lipsit de experienţă.
Că programul prelungit nu era potrivit pentru copilul meu, el are o nevoie emoţională pe care un astfel de program nu i-o poate da.
Mediul din grupa contează foarte mult şi cu cât e mai multă armonie cu atât mai puţine probleme vor avea de rezolvat.
Că igiena e responsabilitatea mea, e musai să ajut instituţia să fie curată pentru siguranţa copilului meu.
O dată cu grădiniţă online am văzut că am un copil timid care are nevoie să fie susţinut pentru a putea face lucruri.
Am văzut aplecarea lui evidentă pentru matematică şi numere şi am încercat să îl provoc să se joace din ce în ce mai mult cu ele.
I-am spus povesti mai scurte ca să nu îl plictisesc şi le-am eliminat pe cele care îl puteau afecta emoţional.
Am reuşit să mi-l apropii şi să-i câştig şi mai mult încrederea atunci când i-am spus că nu e greşit să facă pozne, ci e greşit să nu şi le asume şi să le îndrepte.
A schimbat trei grădiniţe, dar până la urma aceasta a fost cea mai bună şi din fericirea şi cea care îl introduce în clasa pregătitoare.
Cu ce gânduri am încheiat?
El cu bucuria că de acum va ştii să scrie şi să citească de unul singur.
Eu cu gândul că s-a pus o bază bună, e stabil şi sigur pe forţele sale.
Adio grădiniţă, de acum vin etapele consolidării. Am băieţel mare.
sursa foto unsplash,com
Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.
