A fost nevoie sa moara unul dintre noi ca sa strigam adunarea, dar pe facebook, a fost nevoie de o tragedie ca sa ne dam seama ca ne e dor de noi, am avut nevoie de facebook pentru asta acolo unde clasa noastra s-a reunit intrun grup.
E grupul nostru pe facebook si isi zice a-VIII-a C de la Andrei Saguna.
Eu am creat ast’ grup, si va spun drept, cu foarte mare greutate. Ziceai ca am de sapat in piatra nu de apasat de cateva ori pe mouse. Imi era teama de reactii si de taceri imi era teama, cu toate ca suntem cu totii individual pe facebook, de vorbit ne vorbim rar. Atat ne mai permite timpul.
Nu mai suntem copiii de ieri, ci adultii de azi cu totii plecati dupa propria cale, unii aproape, altii departe, suntem peste tot in lumea asta mare : in Italia, in Germania, in Anglia, in Danemarca si chiar in indepartata Canada. Cum va putea oare un grup virtual sa ne adune? asta era intrebarea care ma framanta inainte sa apas creaza grup. Raspunsul a venit firesc, neasteptat de repede si de natural din partea majoritatii. Am transpirat de emotie si din lipsa de incredere in mine, dar am simtit o bucurie nedisimulata din partea multora cand am facut prezenta.
Toatea activitatea asta s-a petrecut ieri, o zi grea pentru cei care si-au amintit de Mircea, ziua in care el pleca pe ultimul drum. La orele acelea ne-a strans cu parere de rau pe facebook ca sa impartasim ganduri despre el.
La ingropaciune a fost doar tata ca reprezentant al meu, eu cu retentia de apa nici nu puteam sa ma incalt, am avut nevoie de inlocuitor si l-am gasit pe el, a mai fost si Simona careia ii era teama in prima faza sa mearga singura, fara vreunul din noi, dar care si-a luat sufletul in brate si a mers. Frumos din partea ta, Simona.
Cu toate ca regretul era un sentiment ce ne predomina gandurile am simtit si acea energie colectiva benefica si pozitiva pe care nu ma indoiesc ca si colegii mei au simtit-o.
Daca tot ne-am strans pe facebook impinsi de-o tragedie, am promis ca o sa ma gandesc sa adunam niste bani si sa ii dam ceva la parastasul de pomenire celui plecat. E o idee asupra careia vreau sa ma aplec.
Mai tarziu, cand membrii erau din ce in ce mai multi, am vazut ca :
- impactul grupului nostru este unul mare.
- ne-am strans repede si i-am strigat si pe cei despre care nu stiam prea multe.
- nu toata suflarea clasei a VIII-a C are profil pe facebook, dar in principiu cu totii suntem bine.
- unora ne lipsesc putinele poze de atunci, dar cei care le mai pastrau ni le-au adus de graba.
- si cate amintiri magice odata cu ele.
- despre cea care ne-a fost diriginta am aflat ca e neschimbata.
- o singura persoana a respins initial invitatia in grup, i-am mai trimis-o o data insotita de un mesaj privat si sper sa nu faca nota discordanta.
- ne e drag sa fim impreuna.
Ne era drag si bine, sa multumim facebook-ului, pentru ca datorita lui nimeni nu mai e departe.’
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
foto unsplash.com
