scrisori | Roxana Trandafir

Ma doare absenta ta, bunicule

Scrisoare pentru bunicul meu azi, 21 noiembrie 2019, cand i-as fi spus pentru a 86-a oara „la multi ani!”

Eu fara tine as fi fost sau nu as fi fost, nu stiu, Imi aluneca lacrimile pe poza cu tine, ma dor ochii, mi se farama inima, imi trec degetele peste ele si le sterg de-acum de pe obrajii tai. Plangem din nou impreuna, eu de aici, din lumea plina de durere, tu de dincolo, din lumea fara de pata si plina de culoare albastra precum cerul, acolo unde Dumnezeu te-a asezat ca sa privesti spre inalt pentru totdeuna si sa doinesti povesti. Citește mai mult

Scrisori de dragoste pentru clipa în care voi fi prea bătrână să le scriu

O foaie albă în faţa mea. O mie de sentimente în sufletul meu. Tu jucându-te prin preajmă fără griji. Eu sperând că pot să îţi scriu prima scrisoare de dragoste pentru acele zile totul va fi doar o amintire. Citește mai mult

Randuri pentru Preadoritul

E dimineata, Preadoritule iar mami s-a asezat in fata tastelor iti lase tie scrisori, asta e prima care ti se adreseaza direct de cand ai iesit de sub anonimat si as vrea sa o pastrezi in lunga colectie pe care ti-o voi darui cu acelasi drag cu care eu ti-o scriu.
Nu fac ceva nemaivazut, asemeni altor mame astern pe foi niste cuvinte, dar sa stii ca ele numai si numai tie iti apartin.

Cat de mult te-am dorit deja iti este cunoscut, poate nu mai e necesar sa repet ca esti cea mai mare implinire a mea, ceea nu stii e: Cat de mult te iubesc.
Atat de tare te iubesc incat ieri cand mie mi-ai aratat prima, chiar inaintea doctoritei, ca esti baiat, m-am simtit cea mai rasfatata mamica din lume.

Atat de mult te iubesc incat am spus tuturor celor ce mi-au iesit in drum ca am in pantec un baietel.
Atat de mult te iubesc incat asta noapte neputand sa dorm am vorbit doar despre tine si cu tine si bineinteles, nici tati nu dormea pentru ca, trebuia sa ma asculte.
Atat de mult te iubesc incat mi-as dori ca in viitor sa te pot proteja de rau adapostindu-te tot in mine.
Atat de mult te iubesc incat ti-am urat tot ce-am gandit mai bun si mai frumos.
Atat de mult te iubesc incat as vrea sa imi poti spune orice, oricand, oricum. Am sa te ajut cu tot sufletul sa mi te apropii.
Atat de mult te iubesc ca pana si durerile par mai suportabile. Am una de gingie, s-a umflat si mai si inteapa, dar cine s-o mai ia in seama cand gandul imi este doar al tau.
Atat de mult te iubesc ca am inceput sa vizualizez prima noastra imbratisare, prima noastra noapte de somn impreuna, primul tau suras.
Atat de mult te iubesc ca nu-mi ajung toate cuvintele si nici cele mai frumoase fraze ca sa-ti spun asta, asa ca iti rostesc atat: te iubesc enorm.
Atat de mult te iubesc incat mi se pare ca soarele de azi a rasarit datorita tie.
Acum inchei asteptand sa mananc multa inghetata, tati, pe care nu l-am vazut mai emotionat niciodata, imi este foarte dator, intuitia materna se pare ca nu m-a inselat, eu de la inceput, de cand erai numai un bob de dragoste am stiut ca te numesti David Alexandru.

sursa foto unsplash.com

Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

Lui? Ei? Bebelusului meu nenascut

Lui? Ei? Bebelusului meu nenascut. Azi e ziua voastra a copiilor, bebelusule, tu inca nu ai scos nasucul in lume, dar mami iti spune cu toata inima La multi ani! Nu stii prea multe despre cea care te poarta in pantec puiule, insa primul lucru pe care as vrea sa-l afli e ca pentru ea esti cea mai mare bucurie.

Cand am aflat ca existi lumea mea s-a schimbat si mi-am pus in cap cealalta lume, era greu sa concep ca vor sa mi te ia, nu era dreptul lor sa faca asta si nici al meu sa cedez.

Nu am cedat, m-am rupt de tatal tau si te-am purtat sute de kilometri in pantec ca sa te stiu la adapost, am ales gresit locul, pentru ca nici unde ajunsesesi nu erai bine primit.
Te priveau si ma priveau ca si cand am fi facut cea mai atroce crima din istorie. Tot nu am renuntat la tine si la visul meu de-a deveni mama. Imi este inca greu sa cred ca ma va striga cineva „mama” si totusi peste un timp chiar tu o vei face, i-am spus lui tati sa invete pana atunci multe tehnici de reanimare, o sa aiba mult de lucru pana sa-mi revin dupa ce vei rosti cuvantul unic.

Visam la clipa asta inca din adolescenta cand constientizasem cat de frumoase sunt femeile cu copii, asta pentru ca voi le faceti mai frumoase.

Tot in aceeasi perioada am inteles cum mama rapise viata a mai multi prunci din pantecul ei si m-am intristat profund promitandu-mi sa nu fac o asemeni ei o greseala atat de ingrozitoare. Nu am inteles de ce trebuia sa faca asta cand erau atatea metode de-a se proteja de un copil.

Si mi-am tinut cuvantul, azi mi-ai pus stralucire in privire, hotarare in glas si fermitate in alegeri. Imi iau burtica in brate si ma simt cea mai puternica femeie din lume.

Cred ca o sa fi baietel si atunci am sa-ti arat cum sa ma tii de mana, cum sa-mi vorbesti si cum sa-i vorbesti ei, celei pe care la randul tau o vei face mama, am sa-ti spun cat de simpla e frumusetea lucrurilor inconjuratoare, am sa te invat ca zborul nu se face doar cu avioanele, am sa-ti arat cum se inmulteste frumusetea culorilor in bataia luminii, am sa-ti pun in manute plastilina ca sa inveti a construi noi universuri cu ea, am sa cred in tine pana la ultimul cuvant pentru ca vreau sa-ti sadesc in sufletel increderea, am sa te vad cum cresti stiind ca am facut si eu ceva pentru tine, flacaul mamei.

Daca esti fetita vei fi alintata, stiu, nu am sa imi pot stapani fericirea de-a te avea si-am sa incerc sa-ti dau tot ce mi-a lipsit mie, intai de toate dragostea de mama.

Si-am sa-ti cant la sanul meu, si-am sa te tin in brate pana cazi in somn ca sa nu ne desparta nimeni nici o clipa, mai tarziu am sa-ti pun rochite colorate si panglici in par si-am sa te privesc alergand dupa gaze in iarba, am sa te invat sa-ti iubeste cositele lungi si-am sa-ti arat cum se paseste gratios, am sa te tin langa mine ca sa stii ce inseamna simplitatea cochetariei, voi incerca sa te fac o buna gospodina, am sa ma bucur cand imi vei marturisi secretele adolescentei, am sa-ti spun sa nu renunti la vise nascute din nisip, am sa-ti duc degetele in valurile marii si-am sa te las sa le simti stransura, am sa incurajez orice incercare a ta de-a te detasa de cotidian, voi incerca sa-ti spun ca frumusetea este in ochii tei si voi savura cu placere orice imagine pastelata pe care mi-o vei descrie, am sa iubesc sa ne plimbam noaptea sa vad ce schimbare vor avea trasaturile tale in lumina lunii, o sa-ti vorbesc despre asfintit ca despre cea mai special moment al profunzimii si-am sa te invat ca libertatea inseamna asumare.

Fie ca esti baietel, fie ca esti fetita tot am sa te port in suflet ca si cand nu te-ar lua nimeni din mine, tu esti singurul suflet care imi simte bataia inimii pe dinauntru. Azi e ziua ta, ziua bucuriei, a exuberantei, a sperantei fara limite, azi trebuie sa te bucuri de tot si toate si sa nu uiti nici o secunda ca te iubesc cu toata fiinta!

Foto unsplsh.com

Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

Draga mama, te iubesc

Draga mama. E a treisprezecea zi in care ma simt fara de inceput si fara capat. Ziua asta de iarna posaca cu nori mari si vant rece va fi intotdeauna la fel. Ti-as fi putut scrie scrisori parfumate, ti-as fi putut cumpara cale, ti-as fi putut pupa obrajii daca de treisprezece zile incoace nu m-ai fi inchis in odaia spatioasa in care petrec copilaria ca tu sa pleci linistita pe culoarul lung si brazdat de forme ale luminii al neintoarcere.Ma simt ca atunci cand, copila fiind, ma duceai la gradi si inchideai cu zgomot usa lasandu-ma sa ma zbat nemangaiata in lacrimi. Atunci era o alta femeie care sa-ti tina locul pana la ora la care te reintorceai. Acum pe semne nu mai ai ceasul acela mare care nu dadea gres niciodata. Acum esti prea departe ca sa ma mai auzi tipand.

Randuri pentru cea care m-a invatat sa fiu sunt acestea…pentru draga mama.

Mi-am adus aminte de cutia cu scrisori pe care ti le-am scris inca de la primele serbari si pana in adolescenta. Am luat-o in maini si-am inceput sa plang. Voiam sa-ti mai scriu o scrisoare si iti scriu incercand sa fac fata lacrimilor ce-mi cad din ochi ploaie. Am inceput scrisoarea asta de atatea ori si totdeauna am si sters. Tie iti placeau toate scrisorile mele dar, stiu ca asta nu o sa-ti placa.
Iarta-ma mama pentru ceea ce urmeaza sa-ti scriu.
Iarta-ma pentru ca urc rar sa-ti aduc flori proaspete si sa-ti asez lumini pe crestet. Iarta-ma ca am lasat buruienile sa creasca si banca pe care iti sedeam alaturi sa se rupa. Iarta-ma ca nu mai calc des prin locul unde ai crescut asa cum m-ai rugat. Iarta-ma ca de fiecare data cand ajung acolo mi-e frica sa ajung la rau ca sa arunc pietre in el, asa cum faceam amandoua si apoi priveam apa tulburata. Iarta-ma ca nu te-am mai pomenit la slujbe dar relatia mea cu Dumnezeu abia mai palpaie de cand a devenit altul. Iarta-ma ca am deschis cutia asta rar. Iarta-ma ca nu mai stiu sa ma imbrac cu hainele tale si sa ma privesc frumos in oglinda. Te vad pe tine parca si ma tem ca nu-s asa cum ai fi vrut sa fiu.
Tu mi-ai aratat ca lumea e ca mare, in ochii tai vapoarele nu ancorau niciodata si nu existau porturi decat dincolo de zarea pe care o puteam cuprinde. M-ai invatat sa fac mana strachina si sa le caut departe… acolo unde pescarusii ating cerul. Aveam mana micuta dar in mana ta eram atat de puternica.Si vedeam atat de intins.
Prin tine am gasit ca forta bratelor sparge valuri si ca pot sa ma sustin la suprafata si fara colac. Cand am alunecat pe scara si am ajuns cu capul sub apa. Atunci m-ai prins si m-ai spus dupa ce ma atarnasem de gatul tau si ma imbratisasesi ca nu trebuie sa ma mai bizui pe picioare pana nu pot sa simt scarile cu adevarat.
Tot tu mi-ai spus sa ma feresc de soare repetand gestul manutei caus si mi-ai sporit carliontii cu o sapca. Ziceai ca tot ce-i mult si imi face rau trebuie tinut deoparte.
Mi-aduc aminte cum in clasa intai mi-ai impletit doua codite si mi-ai aratat cum sa tin spatele drept in banca, iara cand ai vazut ca te ascultasem zambeai mandra foc de mine. Iti mai placea ca stiu sa citesc cursiv cu intonatie si ma puneai sa-ti citesc micile lecturi pana oboseam iara tu le puteai repeta pe dinafara. Cand am adus coronita acasa ai inceput sa plangi si desi nu mi-o spusei demult am simtit ca esti iar mandra de mine. M-ai certat cand am plans pentru primul 4 de la mate si mi-ai spus ca notele sunt subiective. Dar apoi nu mi-ai mai vazut rochita de absolvire a gimnaziului si nici clasa plina de flori din liceu. Nu m-ai mai sarutat pentru fiecare diploma. Nu m-ai mai certat cand am plans pentru alt 4 la mate. Nu m-ai vazut studenta mama si desi mi-ai spus ca o sa ma ocup de oameni.
Cand am venit acasa plansa toata pentru ca aflasem ca nu exista Mos Craciun mi-ai aratat ca povestile sunt iluzii in care doar ochii pot sa creada pana la final. Cand mi-am rupt cea mai frumoasa rochie tu mi-ai spus ca ramasese imbracata in suflet. Cand pubertatea m-a zmuls brusc dintre copii m-ai invatat cum sa-mi definesc miscarile, sub mana si vorba ta priceputa am devenit sigura pe feminitatea mea si aproape adolescenta.
Draga mama…Mi-ai sters lacrimile umilintelor cand ma strigau ceilalti mioapa schioapa. Mi-ai spus sa nu le raspund, ci sa nu-i aud.
Mi-ai sarutat fruntea atunci cand ai simtit ca pot sa fiu mare si mi-ai spus ca de acum stiu sa caut nordul pastrand pozitia verticala.
Iti simt lacrimile din noptile mele de suferinta cand orgoliul si mania tatalui te tinea departe de mine. Ti-am simtit apoi mangaierea prin aparatele gipsate cand, ai fugit de la munca sa ma vezi, atunci tata nu era acasa.
M-a durut cand ai plecat si n-ai mai sunat, m-a durut cand doar altora le mai spuneai ca ii iubesti, cand am vazut ca uitase cat imi place mie toamna, m-a durut sa nu ramai mai mult cu mine si toti anii in care nu te-am vazut, putin ai stat tu cu mine, stii? Cinci ani in care mama n-am spus nimanui. Cand ai reusit sa imi bati iar la usa crescusem, eram o ditamai domnisoara. M-a durut sa vad ca imi inapoiezi scrisorile pe care le privesc acum spunand ca nu vrei sa le iei cu tine.Ca sunt ale mele, acum ti le redau. Te-as lua in brate asa cum nu te-am luat in ceasul de ramas bun si-as lasa sa-mi iasa tot oftatul pe umarul tau.
Draga mama…As vrea sa stii ca inca imi place verdele, toamna, florile. Sa vezi cum ma zbat sa fiu optimista, cum caut cu mana caus orizonturi, nu ma agat de iluzii si cum toata lumea ma confunda cu tine. Am vrut sa-mi scot alunita doar ca sa fiu altfel..
Ma inec cu lacrimile mama, as fi vrut sa-ti spun la multi ani, sa-ti aduc flori si sa te iau in brate toate… dar, astazi am oprit dureros timpul si-am vazut in randurile asta ce m-ai invatat sa fiu.
Iti sunt recunoscatoare pana dincolo de mine.
Azi iti scriu Randuri pentru cea care m-a invatat sa fiu.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

Foto Internet