Acum vreo şapte ani , pe când eram doar noi şi dragostea noastră, aveam de gând să-l impresionez cu o cină, însă nu aveam mai nimic în frigider. Am pregătit o pizza ca să nu mă dezmint, însă nerăbdarea de-a mă face frumoasă m-a făcut să uit de ea în cuptor. Dezamăgirea mea transformase totul într-o tragedie. Plângeam cu atâta foc, încât iubitului meu de-atunci., soţului de azi, i-au trebuit minute bune să mă împace. Şi pentru că eu nu mai eram în stare decât să-mi şterg lacrimile, el ca un erou romantic a apelat la pizzeria neobişnuită, Dodo Pizza, care, în 45 de minute aducea liniştea în sufletul meu şi alunga foamea din stomacul lui.

Pizzeria neobişnuită e ea însăşi o provocare: Livrare în 45 de minute sau pizza gratis.

Această provocare aduce cu sine un mare efort din partea echipei care nu doar că îşi distribuie atent sarcinile, dar oferă si transparenţă totală.
Urmărind blogul Dodo pizza am găsit orice informaţie de care aveam nevoie. M-am abonat la noutăţile acestui blog neobişnuit, pentru că, aşa nu-mi scăpa nimic din procesul de preparere si nici măcar reţele delicioase pregatite pentru gurmanzi sau postarile interesante.

 
De ce e Dodo pizza o pizzerie neobişnuită? Pentru că aici totul este la vedere, echipa îşi asumă aceasta transparenţa totală şi lucrurile atipice pe care le face. De exemplu, în calitatea mea de clienta sunt invitată până în bucătărie ca să văd cum se prepară pizza mea. Dacă mă găsesc la locaţie pot să merg personal acolo, dacă nu pot să văd online, că doar nu degeaba această pizzerie aparţine unor It-isti. Ei au unit procesul de preparare cu tehnologia şi astfel mi-au satisfăcut curiozitatea. În plus , pizza se livreza cu drona, în era asta a vitezei este într-adevăr o găselniţă nemaipomenită. Iar dacă procesul de livrare durează mai mult de 45 de minute pizza este gratis.
 
Scopul acestor practici neobişnuite este creionarea unei bune imagini şi câştigarea încrederii clienţilor. Imaginea se construieşte în timp, cu munca, răbdare şi perseverenţa, dar şi cu provocări dincolo de limite de la care nici un membru al echipei Dodo Pizza nu se dă în lături. E un risc asumat, dar şi o plăcere de a fi în permanenţă îndreptaţi spre clienţi, spre nevoile şi plăcerile gustative ale pofticioşilor.

 
Tot răsfoind blogul neobişnuit mi-a venit o idee nemaipomenită, una pe care vreau să o pun în practica până la anul, vreau să-l învăţ pe fiul nostru să găteasca. Caci da, cum nu mai suntem doi, ci trei iar cel mic îmi e un ajutor de nădejde în bucătărie cu toate că are doar 5 ani.

E absurd să-l învăţ să gătească de la 6 ani? Nu, însă e o mare provocare.

Încă de mic m-a urmat cu curiozitate în bucătărie, fie că mergea de-a buşilea pe la picioarele mele, fie că mă trăgea de şorţ, fie că se suia pe masă, fie că îmi cerea să spele vasele, fie că voia să cureţe ceva cu cuţitul lui de jucărie, fie că îmi fura o bucată de aluat şi modela figurine era mereu acolo. Voia să stea cu mine în loc să mă aştepte lângă jucării. Am preferat să îl ştiu cu mine şi nu singur în cealaltă încăpere. A fost o formă de a fi mereu împreună şi asta ne-a ajutat să comunicăm şi mai bine, chiar dacă ne găseam în bucătărie.
Mi-am asumat să-i explic că unele obiecte îi fac rău, să-i arăt că flacăra sau cuptorul sunt calde şi cuţitele şi obiectele contondente trebuie să stea la locul lor.
I-am dat de lucru chiar dacă asta însemna să îi las o farfurie în care să bată, mai târziu un morcov pe care să îl radă, sau o ceapă pe care să o cureţe.

Nu m-am supărat când a răsturnat o cană cu apă, când s-a pătat, când a dat pe jos intenţionat. Am fost acolo cu o vorbă bună şi i-am arătat ce nu era în regulă şi cum se pregătesc corect alimentele.  Cum se ţin, cum se spală, cum se curată, cum se taie, cum fierb.
Toată lumea spunea că nu e activitate potrivită pentru un băieţel, însă eu vedeam plăcerea din ochii lui şi îi simţeam dorinţa de  a participa la procesul de gătire. Departe de a fi un gurmand, savurează mai degrabă tocmai acest proces al facerii mâncării.
L-am obişnuit cu lucruri simple: primul a fost spălatul fructelor şi legumelor. Adora să le bălăcească sub jetul de apă, iar eu mă distram privindu-l. Apoi l-am lăsat să cureţe cu cuţitul de plastic câte un morcov. L-am rugat să-mi ţină un castron în vreme ce amestecăm ceva sau i-am sugerat să îmi pună legumele în oală. Toate potrivite pentru vârsta la care se afla şi niciodată mai mult decât îşi dorea. Atunci când intervenea plictiseala îl lăsăm să se joace. Azi e deprins cu toate aceste lucruri şi îmi pune întrebări din ce în ce mai complicate.

M-am hotărât că în timp ce îi explic fiecare proces să îl învăţ să si gătească. Astfel toate de ce-urile vor disparea

Deja ştie câteva reţete simple pe dinafară şi mă ajută şi pe mine să nu uit ceva. Poate să îşi prepare singur salata preferata cu fructe şi încearcă tot mai des să înţeleagă cum de broccoli fierbe atât de repede. Îşi poate deasemenea pregăti singur micul dejun şi nu are nevoie de mine la fiecare masă.

Încă nu are voie fără mine lângă aragaz, dar a aruncat ouăle în tigaie şi şi-a pregătit cea mai bună omletă, omleta David.
Ştie sunetul apei în fierbere şi cum arată carnea când e pregătită. Evita şi el sărea, pentru că a înţeles că nu e tocmai bună şi întotdeauna are grijă să folosească alte condimente pentru gust.
Va marturisesc ceva:nu doar el a învăţat de la mine şi eu am învăţat de la el, am învăţat să nu nu mă supăr când nu îmi iese, ci să nu renunţ la preparat.
Acum îmi cere insistent boneta şi şortul lui şi sunt sigură ca in curand va fi un mic bucătar cu acte în regulă. Familiarizându-l cu toate acestea îmi va fi uşor să îl ajut să deprindă lucruri mai grele. Pun pariu că in 2020 pe vremea asta va face preparate sofisticate.

Şi Dodo Pizza ştie că avem ce învăţa de la copii. Am vazut asta pe blogul neobisnuit.

Micii bucătari pot pregăti aici o pizză adevărată. Pe parcursul a 20 de minute cât durează Atelierul de Pizza  au voie să îşi lase imaginaţia liberă iar la final toţi primesc o  Diplomă de Super Pizzamaker! O încântare.
Pizza nu lipseşte nici de la aniversările lor, cei mici sunt sărbătoriţi cu preparate specifice la sediul Dodo Pizza.
Acum, că tot suntem în perioada Scoala Altfel, să ştiţi că la Dodo pizza există o astfel de săptămână, când pizzeria neobişnuită îşi deschide porţile pentru şcolari şi preşcolari, doar să sunaţi la *3636 pentru programari.

Acest blog neobişnuit  m-a inspirat pentru a paria cu mine.  Cred că pot să îl ajut pe fiul meu să îşi ducă mai departe pasiunea. Stiu ca atunci când nu îi voi mai găti eu nu îi va fi foame.
****
 
Text scris pentru ultima proba a spring superblog 2019.
Foto sursa site-ul pizzeriei neobisnuite si arhiva mea.

Urma sa plecam la o sedinta importanta si aveam ceva emotii. Ne straduiseram sa ne sustinem reciproc. el imi spusese ca sunt frumoasa, eu ii spusesem ca am incredere in el apoi am hotarat sa facem baie, eu prima ca aveam nevoie de ceva mai mult timp si de-o sumedenie de produse farmec,  pe cand el in zece minute avea sa fie impecabil cu gama Gerovital Men la care apela de-o vreme.
Imi fusese foarte greu sa il conving, insa de cand descoperise beneficiile acestor produse 100% romanesti, dar de cand le testase ii intrasera in rutina zilnica.
Si cel mai greu ii era sa se barbiereasca, tenul sau acneic si sensibil ii crea probleme de nebanuit, insa cu noua spuma de ras SENSITIVE Gerovital Men barbieritul devenise o placere, secretul acestei spune era in formula ultradelicata dedicata pielii sensibile, fusese testata dermatologic si fara alcool, astfel sotul meu numea barbieritul ca fiind usor.

De cand urmele batranetii ii apareau pe chip tot tragea cu ochiul la produsele mele antirid, nu stia saracul ca avem tenul diferit, insa dupa ce i-am explicat i-am recomandat crema antirid cu acid hialuronic Gerovital Men, aceasta se aplica usor, se absoarbe la fel de usor si nu lasa un senzatie de ten gras acoperindu-i intr-un final imperfectiunile
Am fost surprinsa sa vad ca isi setase o alarma pe telefon dimineata si alta seara, astfel sa nu uite sa-si aplice crema de doua ori pe zi. De necrezut, pana sa ii displaca propriile riduri facea misto de mine ori de cate ori ma vedea cu vreo crema in mana, aruncandu-mi zeflemitor ca,mai frumoasa nu ma fac, cine vorbea?
 

Gama Gerovital men de la Farmec este dedicata doar barbatilor si vine in intampinarea nevoilor lor pe toata linia, pentru o performanta totala. Cu Gerovital Men sotul meu are grija atat de tenul si parul sau cat si de corpul sau.
Cu un antiperspirant puternic, un parfum bun si un costum perfect,  era aproape gata.
L-am gasit privindu-se curios in oglinda in timp ce isi potrivea butonii, nu s-a intors spre mine, dar m-a rugat sa nu intarzii in alegerea rochiei perfecte. M-a urmat in dormitor sa-l ajut cu nodul cravatei ce nu ii iesea niciodata, l-am ajutat incantata privindu-i incurcarea de pe chip. Avea emotii, insa asta se simtea doar in atingerile-i fugare.
L-am rugat sa imi inchida fermoarul si astfel mi-a intors serviciul. Cu un pantof in mana am raspuns unui telefon si am confirmat sosirea noastra la ora fixa, El isi aseza sacoul si privea pe fereastra.
 
Ii priveam tacuta profilul si nu indrazneam sa ii spun nimic. Il cuprinsese o vraja parca si mie imi era teama sa o inlatur. Costumul ii venea de minune si ii sublinia fiecare linie a corpului, ii deslusea trasaturile ferme si ii punea in valoare frumusetea, farmecul masculin. Ireprosabil si de nepatruns desi bratul de sub bratul meu ii tremura de emotie. Urma sa ne prezentam la prima sedinta din postura noua, de colaboratori.
Hotarasem sa il insotesc pentru a se simti confortabil in noua-i postura.
El era puternic   pasea cu siguranta unui om gata sa deschida noi drumuri.
Eu gratioasa ii subliniam parca aceasta trasatura.
Tinuta-i era impecabila, postura dreapta si fara cusur.
Rochia mea cobora clopot spre pamant imi transforma mersul.
Paru-i sau stralucea curat in lumina soarelui, iar pe umeri nu avea niciun pic de matreata.
Pletele mele scanteiau aramiu si ma faceau si mai frumoasa.
Era tot imbracat in negru.
Purtam cea mai frumoasa intre culori, rosu.
I-am mirosit in treacat curbura gatului si am simtit un fior pe spate, parfumul discret si placut il facea si mai puternic.

Aceasta provocare am acceptat-o amandoi pentru ca era sansa noastra de a face un pas inainte. Aveam emotii diferite, asteptari diferite, insa un tel comun. El trebuia sa se ocupe de management, eu trebuia sa ma ocup de comunicare. El trebuia sa fie cel mai bun, eu trebuia sa fiu cea expresiva, pentru el erau importanta cifrele si actiunea, pentru mine era importanta relatia cu oamenii si informatia.
 
Provocarea era diferita, insa eram impreuna pe noul drum primind-o.
 
Text scris pentru proba a patrusprezecea a spring superblog 2019. Orice comentariu ma onoreaza.