Năduşeam sub soarele arzător de iunie aşteptând în staţia lui 143, ne stresa timpul care trecea tăcând şi aproape că blestemam astrul care ne lovea fix în moalele capului.
La un moment dat, am auzit o femeie bombănind, cu o strâmbătură oribilă din cauza luminii puternice m-am uitat în direcţia ei, venea spre noi rostind ceva de neînţeles.
“Vine mireasa nebună!” îi şoptesc Lui, băiata fiinţă era îmbrăcată în toate cele şi peste părul nepieptănat şi rar purta un voal. Nu zâmbim, ci mai o compătimim în gând.
Nici bine nu ni se sfârşeşte gândul că femeia fu lângă noi şi începu să strige: “Frumoşilor, Frumoşilor! Cât sunt ei amândoi de frumoşi!” Lui îi sărută în grabă mâna încă lăudându-ne şi trece la mine. Panicată am început a ţipa şi eu, tot ce mi-a ieşit a fost “Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă!” şi-am păşit doi paşi înapoi.
El a preluat imperativul meu, dar femeia parcă neauzind nu se lasă până nu-mi săruta umărul. De spaimă nu mai aveam nici o reacţie, după ce îşi făcu damblaua pleca mai încolo, din magazinul aflat undeva alături cineva scosese o cutie cu haine vechi, îşi făcea de lucru răscolindu-le şi vorbind.
Mintea rătăcită nu ştirbeşte sinceritatea unui suflet bun.
Am primit sarutul miresei nebune si am apreciat acest suflet bun pe care femeia il avea. Oricat de speriati, de panicati si de nesiguri am fi fost nu am putut sa reactionam urat pentru ca am simtit ca in spatele atitudinii si a comportamentului statea un om sensibil si frumos.
Cat de repede punem etichete si evitam oamenii usor tulburi? cat de repede ii evitam? Cat de usor ii trimitem in tagma nebunilor? cat de usor am vrea sa scapam de ei, sa nu ne incurce sa nu ne faca nimic.
si totusi, un om cu probleme poate fi la fel de sensibil ca si unul fara probleme, suflet bun poate avea, trebuie doar sa le dam sansa ne arate.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto unsplash.
