Azi e despre taximetristi beti si cum circula ei liberi pe drum. Ca să fi taximetrist trebuie să îndeplineşti anumite condiţii: să ai peste 21 de ani, să fi apt din punct de vedere psihic, să ai experienţă în condus minim doi ani şi să obţii un certificat de atestare profesională, o autorizaţie pe vehicul şi una de transport în regim de taxi. Lucru relativ uşor pentru majoritatea conducătorilor auto. Aşa se explică şi numărul mare de taximetre aflate pe toate drumurile unui oraş. Ultima oară când am întrebat un angajat la dispecerat cam câte maşini sunt în Deva Răspunsul m-a şocat 300 la toate firmele autorizate din zonă. Trei sute de maşini pentru un oraş atât de mic? Asta da performanţă. Cum altfel când oricine poate fi taximetrist.
Prin Deva taximetriştii mai circulă şi beţi
Chiar şi un individ care consumă băuturi alcoolice. Aşa cum erau până nu demult posesorii de indicativ 20 şi 24 de la Eurotaxi.
Primul l-am abordat într-o seară dintr-o parcare pentru că ne grăbeam la gară, Soţul trebuia să plece la Bucureşti şi ne găseam în contratimp pentru a mai merge pe jos. Ne-a întâmpinat logoreic un bărbat între două vârste, dar o dată cu el şi un miros de spirt puternic. Am strâmbat din nas, dar am urcat, eu în faţă ca să îmi aşez picioarele mai comod, când, cu glezna stânga am lovit ceva. În întunericul de afară şi năucirea de moment am sesizat totuşi că am atins o sticlă pitită nu departe de frână de mână. Am vrut să cobor, dar m-am oprit, pornise deja. Gara nu era decât la un kilometru distanţă şi ajungeam uşor pe variantă la ea, însă eu panicoasa cum sunt îmi simţeam inima în gât. L-am strâns pe soţ de mână ca să-l avertizez şi am pândit cu toată atenţia acele ce indicau viteza. Norocul nostru a fost că mergea prudent, a aşteptat calm la semafor, a dat prioritate şi a pornit agale înainte, ca un începător. Vorbea spre aprobarea noastră, vorbea şi singur, vorbea că să se audă, iar noi tăceam şi sperăm ca minutele să treacă repede. La sosire când l-am întrebat asupra costului i-am solicitat şi indicativul, probabil că s-ar fi aşteptat să-l resuscităm, dar am făcut-o ca să-l evităm la următoarele apeluri în dispecerat.
De precizat că din acea seară niciodată nu am mai “agăţat” vreun taxi stradal, oricât de impetuoasă ar fi fost nevoia.
Al doilea, posesor de logan şi de tatuaj oribil pe mâna a venit să ne ia prin comanda de la Lidl într-o zi ploioasă. Cu sarsanale multe şi cu o oboseală cruntă ne grăbeam să ajungem acasă la copil, ce bine că nu era cu noi, pentru că, şoferul matahala era foarte beat. M-am speriat la primă privire pe care mi-a aruncat-o la fel şi la demararea în trombă deşi parcarea era plină. Pe lângă că nu ştia adresa, gonea nebuneşte printre stropii grei care îi luau vizibilitatea pe care o mai avea claxona şi urla la oamenii de pe drum. Botul loganului dansa ca într-o sârbă peltică iar stomacul nostru se strânsese arici. Îmi trecea prin cap să-I spun că sunt gravidă, dar mi-era teamă de reacţii nepotrivite.
Aşa cum îl dirijam fără să înţeleagă pe străzi am şi depăşit aleea, viteza lui fiind prea mare pentru a mai lua curbe. Am ales o scară la întâmplare şi i-am solicitat să oprească. A frânat în mijlocul drumului şi a plecat bombănind stropind totul, inclusiv pe noi.
Tremurând de spaimă ne îndreptăm spre casă hotărâţi să-I facem sesizare la dispecer. Doamnă de la telefon ştia cum era şi firesc de comandă şi a promis că îi face apel pentru sesizare. Nu ştiu ce I s-a întâmplat, dar sper să nu mai conducă niciodată un taxi.
Am jurat să nu mai urcăm la risc în maşină nimănui şi niciodată să nu continuăm o cursă periculoasă. Plătim şi ieşim spre binele nostru.
Taximetriştii nu sunt deloc pe placul meu,cum vă spuneam şi aici, mai ales mitocanii şi beţivii, dar mai sunt şi alţii se pare…epopeea noastră nu s-a terminat, episodul patru în curând… tot despre taxmetristi beti.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Foto internet
