Pe 11 septembrie acum exact acum patru ani ne semnam cererea pentru oficierea casatoriei. Aveam mii de emotii, ganduri nenumarate si o burta imensa cand am intrat in sediul Starii civile.
Pe 11 noiembrie (11.11) , acelasi 2013 la 12.40 venea David sa ma imbratiseze pentru prima oara. Eram toata lacrimi, el era un elefantel roz si moale. Cand s-a atins de pieptul meu primul plans i-a incetat si parca mi-a zambit.
Azi, 11 septembrie, am intrat pe poarta scolii mele in calitate parinte. Inaintea noastra calca mandru fiul nostru. A fost prima zi de gradinita cu infinite emotii ghemuite dupa zambetele noastre.
Ziua de 11 a insemnat multe pentru noi, ne-a aratat multe cai, a inceput multe.
Ne-am trezit cu noaptea in cap si ne-a pregatit temeinic, incercam sa ne gasim preocupari ca sa evitam emotiile si am hotarat sa prelungim tot ce puteam prelungi. David, insa s-a trezit grabit sa le faca pe toate. S-a spalat rapid pe fata si pe dinti si-a mancat iaurtul cu cereale si cei cativa cartofi prajiti si a fugit sa-si ia pantalonii si camasa pastrate cu grija pentru aceasta prima zi.
– Si cum imi vin pantalonii? Port si curea? Pantofii imi sunt mari? Sunt frumos si nerabdator. Haideti, haideti! Ne asteapta gradinita.
Asa ne zorea in timp ce eu imi potriveam suvitele pe frunte si taica-su se incumeta la adidasi. Emotia ne-a facut sa uitam complet de flori, abia cand am deschis usa am vazut ca nu avem buchetul. Alex s-a intors sa-l ia si am coborat cu mare grija gasindu-I mai multe locuri in lift.
Afara era rece, aerul acela mi-a mai alungat clocotul din suflet, pe strada se plimbau alti elevi cu emotie in pasi si flori in mana.
Am privit soarele si-am multumit cerului ca o sa ne dea o zi frumoasa, probabil bunicul care isi dorea tare sa-l insoteasca pe David in prima zi de gradinita, a facut asta pentru noi. L-am simtit acolo, alaturi, viu in inima noastra.
Drumul nu e lung pana la scoala, cam acelasi pe care-l faceam si eu in urma cu 26 de ani cu un ghiozdan imens in spate, era doar mai spart si mai plin de masini si nu de verdeata.
Portile scolii erau deschise si o sumedenie de parinti si copii erau inauntru deja. Initial am crezut ca intarziasem. Privirile curioase s-au intors spre noi, de vorbit nu ne-a vorbit nimeni.
Un sentiment ciudat de panica ne-a patruns, dar ne-a salvat intuitia de a nu parasi cladirea veche a scolii, acolo unde functioneaza gradinita, pentru ca altfel ne-am fi debusolat si mai tare. Cand mi-a venit idea de-a intrat am fost intampinati cu drag de o femeie zambitoare care l-a si luat pe David in brate, tot ea ne-a spus ca trebuie sa ne reluam locul in curte pentru ca doamna coordonator avea sa citeasca in curand listele cu grupele.
Copii, flori, tinute si emotii. David alerga printre priviri si descria toate ghiozdanele celorlalti micuti.
Cand cinci doamne au iesit sa ne vorbeasca s-a facut tacere. In scurt timp aveam sa aflam ca scoala a devenit una dintre cele mai mari din judet. Ca se mandreste cu rezultate bune, ca si in vremea mea. Ca desi natalitatea a crescut s-au facut cinci grupe iar educatoarea lui David era cea mai noua si implicit cea mai tanara.
Pe tot parcusul discursului doamnei, David voia sa plece, se plangea ca ii e somn, dar cand si-a auzit numele a tacut. Noi, atat eu cat si Alex am fost strabatuti de un fior puternic si-am izbucnit pentru prima oara in lacrimi. Azi implinea 3 ani si 10 luni si intra in grupa mijlocie.
Am ascultat atent toate instructiunile si toate indrumarile si cand, in sfarsit, am fost poftiti inauntru David incerca sa ajunga la doamna educatoare mai repede, se strecura incet intre parinti.
– Unde ma asez? Ma intreba pe mine in fata doamnei care il intampina de la acelasi nivel.
– Dansa e doamna educatoare, ii spun, da-I florile.
– Iti arat eu, spune tanara doamna, hai sa ne cunoastem.
– Cum te cheama? Cati ani ai?
– David, zice puiul tare si am trei ani si restul stie mami.
Apoi pleaca spre grupurile de fete care se jucau cu lego.
– Vrei la fete? Zice doamna in urma lui. Ne mai jucam putin si apoi vin mama si tata si te iau.
Mai stam putin si il privim cum se integreaza de parca era de acolo si apoi mai stergem pe furis o lacrima.
Doamna ne intreba curioasa daca a mai fost la gradinita si la negatia noastra s-a dovedit surprinsa.
Sociabil cum e, lui David ii e usor sa se integreze.
Si-am plecat lasandu-l cu copiii o ora, dar cand ne-am intors l-am gasit pe David cu coroana pe cap, din prima zi de gradinita primise titulatura de rege asemeni tuturor baietilor, doar ca pentru mine, pentru noi era cel mai frumos rege, unul adevarat, regele David.
Sursa foto
Super!
Succes!
Multumim frumos.